Spovedania unui învingător

Căutarea și aflarea căii spre Dumnezeu este dominanta spovedaniei din cartea lui Adrian Georgescu, „Lumina în Trei Iubiri”, apărută la Editura Stefadina în 2025. 

Autorul (n. 1952) a străbătut un drum în viață și-ntr-o istorie, cu meandrele, cu evenimentele ei, care au putut marca nu doar viața, dar și destinul unei întregi generații. Când vine momentul de răscruce a vieții, întoarcerea privirii interioare relevă/revelează întregul șir de evenimente și întâmplări în lumina crudă a contemplației. Vederea, cu reflectorul conștiinței clarificatoare, se prelungește în privire, care, prin roentgenul reflecției dă/poate da un sens, îl apropriază  pentru ca, astfel, istorie și destin să devină suportabile.

Când viața pare a-și fi epuizat faptele, întâmplările și sensurile, ceva rămâne tainic, ca inefabilul, plutind în apele conștiinței. Răscrucea vieții presupune, în definiția lui C.G. Jung, o armonizare a fațe­telor personalității omului, desemnate prin conceptele de persona și umbra, forța vitală subversivă. Procesul de armonizare este permanent, chiar dacă eul, absorbit de imperativele istoriei și ale vremurilor, nu-l conștientizează. Momentul de clarificare este doar îndepărtat pentru scurtă vreme, el își așteaptă personajul, întrucât nu poate exista viață fără un sens al înaintării, sens asupra căruia se articulează suprasensul, în care se revelează Dumnezeu.

Adrian Georgescu a străbătut, simultan, acest labirint al lumii și al propriului sine, acompaniat permanent de un gând - căutarea și aflarea lui Dumnezeu, gând pe care l-a conștientizat mai târziu în momentul revelatoriu, momentul de deplină maturizare, de pregătire, de coacere a eului pentru lucrarea care-l aș­tepta, căci, conform Eccleziastului, există un timp pentru toate.

„Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit”, acesta pare adagiul potrivit pentru această aventură a spiritului în căutarea înțelesului/ înțelesu­rilor lumii, pe care le află în metafora pe care o alege, pentru a o povesti, drept titlu: Lumina în Trei Iubiri.

Lumina, simbol etern, primordial, care însoțește creația, se re­frac­tă în Trei Iubiri: Dumnezeu-Iisus Hristos-Duhul Sfânt, o Treime simbolică, temă și laitmotiv al spovedaniei de liminară sinceritate a celui care, în fața Instanței Supreme, se confesează.

Modul de a-și evalua viața, de a o judeca are exigența absolută a celui aflat în confruntare cu propria conștiință: „Lumina;/ Lumina;/ Lumina în Trei Iubiri./ Sfințenie; jertfa iubirii; compasiune; faptele bune nu le-am împlinit p mare. N-am strălucit luminând valurile. Atunci cum de m-a covârșit Lumina descoperindu-mi tot ce trebuie să simt; să gândesc; să înțeleg și să trăiesc din Viața lui Iisus Hristos rodind în veșnicie”. Recunoscându-și păcatele, oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ, Adrian Geor­gescu are bucuria nemărginită de a crede a-L fi aflat, prin credință stăruitoare, pe Iisus Hristos, în lumina eternă a iubirii. Capătul expe­rienței, al aventurii întru cunoaște­rea inefabilelor și necunoscutelor, a tainei, este dat de prima descoperire, o revelație - Triiubirea, acompaniată de  credință și spe­ranță: „Cu noi este Dumnezeu”.

Lunga spovedanie, împărțită două părți - Lumina cea adevărată (I-VII), Duhul cel Ceresc (VIII-XIV), grupate în 14 secțiuni - Ard în Focul Sângelui, Cel ce înainte-merge-n Lumină, Mirele sufletelor noastre, Focul și Sângele, Izbăvitorul și Judecătorul, În fața veșniciei ce ești Tu -; cine sunt eu -, Mila - Lumina, Da și Amin, Cuvintele, Grădina, Bucuria acestui scris, Starea-de Duhul, Părtași la Dumnezeu, Biserica Harului, cu structura litanică a psalmilor biblici, reliefează dominanta mărturisirii iubirii pancosmice, în ipostaza agapé - iubirea lui Dumnezeu pentru creație și creatură.

Sinceritatea asigură tonalitatea acestei spovedanii, care-și află sensul înaintării în durată și-n temporalitate în predarea consimțită în voia lui Dumnezeu. Mărturisitorul se supune chenozei - deșer­tarea de tot ce poate fi considerat zgură a sufletului, pentru a primi ca pe un dar matanoia - transformarea din interior a ființei, restructurarea ei. Starea de rugăciune este motorul principal al aestei lungi confesiuni, care, la final, se impune ca stare sugerată, cale de urmat, posibilului receptor.

„Lumina în Trei Iubiri” este o mărturisire de credință a unui suflet ardent, semnul pe care Adrian Geor­gescu l-a decelat din imperativele vieții sale, pe care a ales s-o împăr-tășească - comunicare și cumenicătură, și altora.