Ştiinţa medicinei şi noţiunea de păcat

La Institutul Naţional de Pneumoftiziologie "Profesor Doctor Marius Nasta" a fost organizată o întâlnire între preoţii din spitalele bucureştene şi medicii de specialitate din cadrul spitalului, în vederea combaterii fumatului, mai ales în rândul tinerilor. Au fost menţionate, pe de o parte, consecinţele grave ale fumatului - de la boală până la moarte -, iar pe de altă parte, soluţiile care ar putea duce la "lăsarea de fumat". La finalul conferinţei a fost vizitat muzeul din cadrul institutului, unde erau expuşi plămâni (în conservare) cu tot felul de diagnostice. Atenţia a fost atrasă, în mod deosebit, asupra unui diagnostic anume: "hamarton pulmonar". Ceea ce se ştia, până la acel moment, era faptul că ştiinţa în general şi ştiinţa medicinei în special nu lucrează explicit cu noţiunea de păcat. Acest diagnostic este dovada cea mai clară şi deopotrivă elocventă că medicina ca ştiinţă operează cu noţiunea de păcat. Termenul hamarton vine din limba greacă şi înseamnă păcătos; deci, "hamarton pulmonar" înseamnă "plămânul cel păcătos" . Însă noţiunea de păcat nu poate fi restrânsă la plămân, ca organ al trupului, ci ea implică de fapt pe omul care a săvârşit păcatul. Păcatul este o boală a sufletului - după cum spun Sfinţii Părinţi -, dar, pe de altă parte, păcatul îmbolnăveşte sufletul şi mai apoi şi trupul. Vindecarea poate veni de la Hristos - Doctorul sufletelor şi al trupurilor -, dar nu oricum, ci prin pocăinţă, care presupune lepădarea de păcat, mărturisirea lui în spovedanie şi prin rugăciune (Taina Sfântului Maslu). Chiar dacă termenul folosit de medicină (prin diagnostic) îşi pierde originea în negura timpului (probabil în medicina antică a lui Hypocrate) şi chiar dacă termenul "hamarton" (probabil) nu mai este cunoscut azi de medicină cu însemnătatea lui iniţială, iată totuşi că ştiinţa medicinei a utilizat până astăzi, în secolul 21, noţiunea de păcat. (Pr. Sava Marian)