Studenţie, ani de aur. Facultatea, mai mult decât o diplomă

Un articol de: Cătălin Sturza - 29 Septembrie 2024

Pentru cei care se pregătesc să înceapă acum parcursul universitar sau care trec prin anii de facultate, aceasta este perioada acumulărilor, a marilor prietenii, a entuziasmului și a emulației. Sunt ani cu care un tânăr nu se va mai întâlni - și pe care este bine, de aceea, să nu îi irosească.

Ce ar însemna un „timp bine folosit” pentru un student? Este poate perioada cea mai oportună pentru a-și găsi prieteni și mentori cu aspirații superioare și cu care pot împărtăși preocupări comune - alături de care pot descoperi cărți bune și își pot forma o cultură solidă care să subîntindă diverse arte, istorie, teologie și filosofie. Prieteni și mentori care, în același timp, pot ajuta un tânăr să găsească un ideal conform cu propria vocație. Un ideal care să îi permită să își aducă, la rândul său, propria contribuție, să își lase propriul semn constructiv al trecerii sale prin lume.

Acum un tânăr poate folosi acest timp prețios pentru a-și lărgi orizonturile, pentru a participa la conferințe de calitate, a merge la vernisaje, la cinematecă, la piese de teatru. În privința artelor și a culturii, este important să își așeze, întâi de toate, bazele - să înceapă cu lucrurile consacrate și verificate, cu scriitorii și gânditorii clasici: Platon, Dostoievski, Flaubert, Thomas Mann sau Steinhardt; și cu spectacole ale marilor maeștri, de la Shakespeare sau Cehov până la Moliere, Goldoni sau Caragiale. Asta îi va permite mai târziu să își dezvolte discernământul și să nu se lase ușor păcălit; să distingă între experimente care nu duc de multe ori nicăieri și lucruri care au cu adevărat valoare.

Este, în același timp, momentul când cei mai mulți tineri încep să se gândească la viitoarea profesie. Trebuie să spunem și că acești ani sunt, și în privința evoluției domeniului universitar, unii foarte tulburi, iar această confuzie nu îi ajută deloc pe tineri când vine vorba despre orientarea vocațională. Cu trei-patru decenii în urmă, când învățământul terțiar era limitat la disciplinele „hard” - medicină, inginerie, drept -, absolvirea unei facultăți îți oferea acces la anumite profesii și cariere considerate, deopotrivă, dificile și privilegiate. În ultimii ani, această „democratizare” a disciplinelor universitare a coborât, tot mai mult, standardele. Tot mai multe discipline care, odinioară, reprezentau simple profesii sau ocupații practice sunt ridicate acum la rang universitar. Mulți se pot întreba - de ce este nevoie să absolvi o facultate de fotografie? Oare fotografia nu se învăța (și încă se mai învață) stând pe lângă cineva priceput și acumulând experiență practică?

Această coborâre a standardelor creează, trebuie să fim atenți, și multe efecte nedorite sau perverse. Mulți tineri pot porni cu așteptări nerealiste și vor fi dezamăgiți când vor găsi, cel puțin la început, locuri de muncă ce se pot face doar cu o diplomă de liceu. În multe profesii, chiar la un nivel mai înalt, cunoștințele din facultate nu vor fi în mare parte folosite - este oare nevoie de o diplomă de studii economice pentru a sta în fața clienților la un ghișeu bancar? Pe de altă parte, conștiința de a face parte dintr-o „elită”, conștiință care nu este reflectată neapărat de deprinderile sau cunoștințele acumulate în facultate, îi poate transforma pe alții în boemi eterni. Este tot mai la modă să faci două-trei facultăți și câteva studii de master pentru a prelungi, cât mai mult, adolescența. Sunt capcane de care un tânăr este bine să fie conștient, pentru a alege viitoarea profesie sau carieră în mod pragmatic.

Apropo de pragmatism, felicitări celor care au ales să facă niște studii serioase în țară, în loc de a ceda orgoliului părinților sau modei și a pleca la studii de gen sau design în străinătate.

Nu în ultimul rând, sunt ani ai formării - dar și ai testării - caracterului. Fără acest aspect, toate acumulările de mai sus nu valorează mare lucru. În același timp, este esențială păstrarea legăturii cu Dumnezeu. E uneori foarte ușor să uităm, când suntem prinși fie în efervescența și furtunile, fie în rutina și uzura mediului universitar, de unde primim toate binefacerile, puterea de muncă și inspirația. Și, desigur, ajutorul pentru a trece prin examene și încercări.