Tezaure umane în păstrarea tradițiilor culturale

Cultura tradițională se află în regres, dar în multe comunităţi rurale există încă numeroși oameni care nu lasă cu nici un preț meșteșugurile și obiceiurile să dispară. Aceștia sunt descoperiți de etnologi și, mai apoi, recunoscuți de către autorități drept „tezaure umane vii”. Ei sunt adevărații depozitari ai valorilor tradiționale românești, afirmă Alexandru Pugna, secretar de stat în Ministerul Culturii și Identității Naționale. În opinia sa, oameni ca ei au ţinut aprinsă, de-a lungul timpului, flacăra spiritului și a identității românești.

Și anul acesta, mai multe persoane au primit titlul de „tezaure umane vii”, în cadrul evenimentului „Gala Tezaure Umane Vii – 2019”, desfăşurat la începutul lunii martie, program care celebrează creația românească tradițională. Care este moştenirea pe care ne-o lasă aceste persoane?

Persoanele care au primit acest onorant titlu au fost selectate pe baza dosarelor de candidatură depuse conform Regulamentului de acordare a titlului de „Tezaur uman viu”. Aceste dosare au fost evaluate de membrii Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, condusă de doamna academician Sabina Ispas, directorul Institutului Național de Folclor „Constantin Brăiloiu”. Fiecare dosar a fost bine studiat de specialistul căruia i s-a distribuit și care a întocmit un referat prezentat în fața comisiei, care a dezbătut și a avut cuvântul hotărâtor.
Fiecare dintre acești oameni extraordinari este un adevărat depozitar de valori tradiționale românești, iar de-a lungul timpului, ei au ținut aprinsă flacăra spiritului și identității ro­mâ­nești. Acești oameni sunt ade­vă­rații apărători ai auten­ti­cității şi ai sufletului neamului. Ei sunt adevărate modele de viață pentru generația tânără, căreia fiecare dintre ei în­cear­că să le transmită moște­ni­rea lumii rurale, a valorilor noastre spirituale. Aceasta cred că este marea moștenire ce ne ră­mâne de la ei: preluarea de la înaintași și transmiterea către generația tânără a dragostei pentru ceea ce înseamnă rădăcinile neamului, păstrarea acestui „fir viu” ce vine din vremi de demult spre noi și care este dus mai departe ca o garanție pentru nemurirea neamului nostru.

Ce mesaj transmit aceşti păstrători ai tradiţiei despre cultura şi spiritualitatea poporului român, fie că sunt meşteri populari sau rapsozi?

Mesajul transmis de către acești oameni extraordinari este unul ce vorbește despre veșnicie, acea veșnicie născută la sat și despre care a vorbit atât de frumos marele Lucian Blaga. Acesta este, dacă vreți, mesajul confirmării adevărului celor spuse de Liviu Rebreanu în cuvântul său, intitulat sugestiv „Laudă țăranului român”, la primirea în Academia Română. Este mesajul prin care înțelegem bogăția spirituală extraordinară ce s-a născut în satul tradițional de altădată și care este fără îndoială „cartea noastră de identitate”. Mesajul lor e clar: suntem un popor bogat din punct de vedere spiritual, un popor ce moștenește o mare bogăție culturală față de care avem o mare responsabilitate.

Majoritatea persoanelor declarate „tezaure umane vii” au o vârstă respectabilă, aţi aflat printre ei şi tineri? Ministerul Culturii are în vedere susţinerea tinerilor în această privinţă?

Conform Regulamentului și a importanței acestui titlu deosebit, tinerii pot aspira ca, la timpul potrivit, să primească și ei acest onorant titlu. El se acordă după criterii bine stabilite, activitatea îndelungată fiind un aspect important. Persoana ce primește acest titlu trebuie să îndeplinească, simultan, calităţile de purtător, păstrător, creator de patrimoniu ­imaterial şi performer capabil să transmită modele culturale tradiţionale şi să fie recunoscută atât de comunitatea de purtători, cât şi de comunitatea știinţifică. De obicei, aceste calități se dobândesc în timp. Dar Ministerul Culturii și Identității Naționale încurajează tinerii să stea în preajma acestor „Tezaure umane vii” și să preia cu responsabilitate de la ei toate calitățile enumerate mai sus și, astfel, au și ei șansa de a primi acest titu. Spre bucuria noastră, foarte mulți dintre cei care au primit acest onorant titlu au venit la ceremonia de decernare cu discipolii lor. Personal am ținut la acest aspect, tocmai pentru a încuraja tânăra generație. Vom continua acest program, pentru că, din fericire, avem mulți păstrători ai tradiției noastre românești care merită să primească acest onorant titlu. În fiecare județ avem spe­cialiști la centrele județene de cultură care îi cunosc bine pe acești oameni deosebiți și care sunt convins că vor veni cu noi propuneri. Vom fi bucuroși să acordăm tuturor celor care merită acest titlu și să încurajăm generația tânără să le urmeze exemplul.

În cadrul Galei „Tezaure umane vii” aţi prezentat un scurt laudatio pentru Domnica Trop. Cine este această interpretă care, aşa după cum aţi spus, cântă cu sufletul?

Este o mare bucurie să spun câteva cuvinte despre Domnica Trop, care este o emblemă a folclorului din Mehedinţi şi un simbol al cântecului popular din acest ţinut de interferenţă dintre Banat şi Oltenia. Este omul care a adunat, de-a lungul timpului, adevărate tezaure de cântec de la care s-au inspirat mari interpreţi ai Mehedinţiului, fiind un adevărat deschizător de drumuri în acest domeniu. Fiică de ţărani, ea însăşi ocupându-se cu păstoritul, Domnica Trop a cucerit prin glasul său deosebit, dovedindu-se o voce rar întâlnită. Și-a părăsit locurile natale doar atunci când a participat la marile festivaluri de folclor sau la înregistrări la Radio România. Din bogatul ei repertoriu au preluat şi s-au inspirat o mulţime de cântăreţi din spaţiul românesc. Şi pentru că Domnica Trop cântă cu sufletul, va rămâne un reper pentru generaţia tânără. Eu cred că toţi cei care doresc să ducă mai departe cântecul neamului nostru trebuie să se întoarcă la izvoare. Iar aceste izvoare sunt, iată, Domnica Trop şi ceilalţi rapsozi populari, care încă mai păstrează şi demonstrează frumuseţea fără egal a poeziei populare româneşti şi a liniei melodice din cântecul tradiţional. E necesar ca tânăra generaţie să îşi îndrepte privirea şi interesul înspre aceşti oameni extraordinari, care sunt adevăratele modele pentru cei ce-și doresc să devină interpreţi ai cântecului popular tradițional.

Ce îşi propune, concret, programul „Tezaure umane vii”?

Programul intitulat sugestiv „Tezaure umane vii” este o inițiativă a UNESCO și își propune salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial prin recu­noaș­te­rea și acordarea acestui titlu onorific acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepțional al performării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia. Acest titlu de „Tezaur uman viu” este viager, personal și netrans­misibil și se acordă pentru România de către Comisia Națio­nală pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale. Această comisie se ocupă și de propunerile României pentru ­înscrierea unor elemente de patrimoniu cultural imaterial pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Umanității – UNESCO. Până acum avem înscrise următoarele elemente: Ritualul Căluşului, Doina, Ceramica tradiţională de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Jocul fecioresc din România, Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova, precum și Mărţişorul. Anul acesta și în anii următori se are în vedere pregătirea și trimiterea dosarelor privind: Taraful tra­dițional, Cămașa cu altiță, în colaborare cu Republica Moldova, și multe alte elemente de mare valoare.