Titluri…

Stresul cotidianului ne toceşte sensibilitatea, astfel că ne pot scăpa atenţiei atât evenimente importante din diferite puncte de vedere, cât şi informaţii ce ne pot privi personal. Într-un fel sau altul, mass-media şi-a asumat rolul de a ne ţine conectaţi la actualitate într-o manieră ce apără ziarul X ori canalul de televiziune Y de eventuala noastră indiferenţă.

Să ne referim la o informaţie ce ar putea fi într-adevăr utilă pentru mai mulţi dintre contemporani: la un anumit oficiu se fac înscrieri în vederea obţinerii unor subvenţii; da, dar se pare că devin discutabile şansele de a rămâne în viaţă ale solicitanţilor care s-au prezentat deja: "Nebunie şi oameni care se calcă în picioare pentru subvenţii, la ghişeele APIA" (informatiata.ro). În termeni apropiaţi au fost însă înfăţişate şi scene, din care am scăpat cu bine, de la începutul lunii ianuarie: "Ieşenii s-au călcat în picioare pentru a-şi plăti taxele locale încă din prima zi..."; este înfăţişată şi capitala: "Bucureşti: Direcţiile de Taxe şi Impozite au fost luate cu asalt de pensionari încă din prima zi lucrătoare a anului". Pentru înviorarea stilului, se foloseşte, adesea, un enunţ clasic, de preferinţă cât mai şocant, actualizat cu date ale persoanelor cunoscute cititorilor, pentru mărirea, la primul contact cu textul, a efectului de senzaţional. Astfel, de exemplu, pornind de la un motto al lui Costache Negruzzi, de la nuvela Alexandru Lăpuşneanul, "Capul lui Moţoc vrem", jurnaliştii brodează enunţuri apropiate ca formă, care, cunoscătorilor, le evocă originalul. La sfârşitul anului trecut, un articol din presa sportivă ce condamna atitudinea unui personaj important din lumea fotbalului spaniol purta titlul "Capul lui Mourinho vrem!". Renunţăm la citarea enunţurilor din diferite ziare în care numele nefericitului vornic al lui Alexandru Lăpuşneanul este înlocuit cu numele mai multor politicieni actuali al căror cap ar fi râvnit, dar nu putem rezista la transferul dintr-un enunţ ce exprimă atitudinea ecologiştilor faţă de un automobil considerat deosebit de poluant: "Capul lui Duster vrem" (pentru cei care nu sunt la curent: este vorba de marca "Dacia Duster" - 4x4). Măcar, într-un caz ca acesta, se păstrează o notă de umor, întrucât cititorul realizează (şi acceptă) intenţia cultural-ludică a titrării. Unii specialişti au citat însă titluri care, de dragul jocului de cuvinte, sfidează norme ale deontologiei profesionale. Astfel, Rodica Zafiu a încadrat printre exemplele ce reflectă "tratarea burlescă a accidentelor şi a catastrofelor" titlul "Un copil de 8 ani a fost făcut garaj de o maşină"; într-o cronică tv, C. Rogozanu a calificat drept o "glumă macabră" titrarea, la "Antena 1", prin "Să fie lumină" (după "Fiat lux", aşadar) relatarea despre explozia unei cisterne ce a luat foc în urma aprinderii unei brichete. De-a dreptul nocive, nu numai pentru starea de spirit de moment a cititorului, ci şi pentru antrenarea lui într-o viziune catastrofică asupra realităţii, sunt titlurile din ziare care cuprind, zilnic, violenţe de limbaj de tipul "Criminal în serie evadat"; "Carnagiu pe DN 1"; "Şosele spălate cu sânge: 3 morţi în 2 accidente rutiere" etc. Dar obiceiul nu este nou; tentaţia a existat şi procedeul a funcţionat de la începuturile gazetăriei noastre; ne putem referi la o acidă caracterizare, caricaturală pentru tendinţele din literatura romantică a secolului al XIX-lea, dar potrivită şi pentru titrarea din ziare, aparţinându-i lui Alexandru Vlahuţă: "La titlu să iei seama: sonor, bombastic, vag, / Şi cu ceva macabru, să ne-nfiori din prag. / Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiţă să-l suni: / "O inimă în flăcări", "La casa de nebuni", / "În criptă", "Flori de sânge"... şi nu-i zor nicidecum / Ca titlul cu povestea să aib-acelaşi drum" (Slăvit e versul). Iar nepotrivirea faptelor cu titlul a ilustrat-o, magistral, Caragiale; un articol intitulat Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii poate cuprinde relatarea unei stângace demonstraţii de gelozie…