Topul săracilor

Dacă în România sunt 300 de supermilionari în euro, cu siguranţă că există şi reversul medaliei. Echipa unei televiziuni locale i-a găsit pe unii dintre cei mai săraci oameni din orăşelul J, în încercarea de a realiza un top al acestora, dar a constatat că propunerile pentru podium sunt de ordinul miilor. Ca atare, redactorii s-au limitat la schiţarea unor portrete în culori vii ale unor oameni care, spre mirarea lor, sunt, şi ei, încă vii. Pe locul trei s-a plasat doamna Geta C., surprinsă pe o străduţă lăturalnică a micului orăşel.

În sacoşa de plastic refrigeratoare şi protejată septic, doamna Geta avea o pâine, trei sute de grame de brânză cu smântână şi o cutie de plastic plină cu ciorbă. Consultantul financiar care-l însoţea pe reporter i-a întocmit imediat doamnei Geta un portret economic, spunând că managementul investiţiilor a devenit o problemă de viaţă şi de moarte pentru dna Geta. Trendul preţurilor la piaţa de zarzavat şi politica de creditare a vecinilor sunt indicatori urmăriţi cu atenţie de către domnia sa. Întârzierea poştaşului ce aduce ajutorul social echivalează cu un crah financiar care atrage după sine o perioadă de recesiune greu de depăşit, ce poate duce la o incapacitate de plată în măsură să crească suspiciunea creditorilor. Al doilea personaj întâlnit pe stradă a fost Dorel H., care tocmai respira aerul tare al dimineţii deschizând larg cutia de carton în care locuia. Analistul economic i-a făcut imediat o radiografie financiară, spunând că targetul pe termen scurt al domnului Hârjoabă este găsirea unui job într-o brutărie. Pentru acest lucru, domnul H. participa la cursuri de recalificare. Dar, cum implementarea know-how-ului în ale brutăriei reprezintă o preocupare ce implica mult stres, acesta este risipit în weekend de hobby-ul preferat, fumarea chiştoacelor de Carpaţi. Ceea ce nu e deloc sănătos, domnule H.! În sfârşit, primul ocupant al topului celor mai săraci trei oameni din orăşelul J a fost desemnat Anghel S., care sforăia adânc într-o scară de bloc. Întrebat cum se simte în postura de campion al foamei, domnul S. a spus că nu mai simte nimic, fiind îngheţat bocnă. Emoţionat, consultantul financiar a făcut rapid analiza situaţiei domnului Sănduleac, din care putem cita: „În cazul său, pot spune ca există o vârstă la care e bine să te retragi din afaceri. La fel a făcut şi domnia sa acum mulţi ani în urmă, când şi-a vândut sifonăria. Însă banii s-au risipit, ca un stol de ciori în faţa unei sperietori înfipte pe câmp, dacă-mi permiteţi metafora. Din păcate, domnul S. şi-a cheltuit toţi banii, ceea ce indică o proastă gestiune a resurselor financiare. Plasamentele riscante, creditele neperformante şi os-cilaţiile haotice ale cursului de schimb vodcă-leu au grăbit prăbuşirea unui nume respectat în cartier“. În final, toţi cei trei premianţi au făcut o poză de grup, cocoţaţi pe un podium. Fotograful le-a spus că fotografia e făcută pentru eternitate. Oamenii au plecat nedumeriţi, întrebându-se dacă nu cumva e vorba despre Eternitatea, cimitirul oraşului.