Toți Sfinții păzesc mărturia unității în Ostrovul Prahovei

În prima Duminică după Rusalii cinstim în mod sobornicesc pe sfinții de pretutindeni, înveşniciţi prin hotărâri sinodale în calendar, dar şi pe cei mulţi bineplăcuţi lui Dumnezeu şi rămaşi necunoscuţi pentru noi, cei de astăzi. Şi unii, şi alţii sunt modele de statornicie întru Hristos. Învățând de la ocrotitorii lor smerenia, discreția, iubirea de Hristos și de aproapele, credincioşii parohiei din satul Ostrov, județul Prahova, au rămas neclintiți în credință în acest ținut cu păduri falnice care leagă mai lesne pământul de cer. Părintele Paul Iov, parohul bisericii, împreună cu obştea credincioşilor râvnitori împletesc aici tradiția Liturghiei cu respectul faţă de istoria acestor locuri şi cu grija faţă de semeni.

Pelerini într-o zi călduroasă de vară la Ostrov, o așezare cuibărită în valea ferestruită între falnici copaci, am intrat în curtea inundată de un verde viu și am privit către locașul primitor ce îl întâmpină pe tot călătorul căutător de linişte şi taină cu turlele sale zvelte și cu frumosul pridvor deschis. Oriunde îți îndrepți privirile dai de priveliști încântătoare și odihnitoare.

Părintele paroh Paul Iov ne-a spus că an de an, în prima Duminică după Rusalii, tineri, adulți cu copii de mână și vârstnici urcă agale către bisericuța lor, spre a cinsti cum se cuvine ziua de hram, prin ceasuri de rugăciune și câteva clipe de comuniune în jurul agapei de după Liturghie.

File de istorie și spiritualitate din vremuri de demult

Biserica satului păstrează tainic între zidurile ei istoria multor generații care s-au perindat pe aici. Înaintea actualului locaș de zid a existat un vechi schit de călugări în cimitirul vechi al localității. Acesta a fost întemeiat de haiduci în vremuri de care pomenesc acum doar legendele. Este menționat în catagrafia județului în anul 1837, ca fiind slujit de preoții Dimitrie, Cârstea, Radu Stroe și de alții. 

Cu timpul, bisericuța de lemn a intrat în degradare, de aceea s-a impus odată cu trecerea anilor construirea unei biserici noi de zid. De la cea veche a rămas masa Altarului, care se păstrează și astăzi în centrul cimitirului vechi. Alături a fost o cruce cu inscripții chirilice. Primul preot al noii biserici de zid a fost Grigore Marinescu, care încă din 1894 a început organizarea loteriei pentru strângerea de fonduri în scopul construirii noii biserici: „Numai cu un leu biletul, ca și în această comună să existe un sfânt locaș demn de respectul, admi­rațiunea și venerațiunea timpului, în locul celui vechi care este ruinat și deteriorat cu desăvârșire și care prin mijloacele enoriașilor localnici niciodată nu s-ar fi putut reconstrui, fiind oameni sărmani”. 

Se pare că dorința de a avea locașul lor de închinare a unit inimi, suflete și mâini muncitoare și roditoare. Astfel, în 1897 se construiește în această așezare rurală o biserică nouă de zid, la câteva sute de metri de cea veche, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Târnosirea a avut loc la 3 octombrie 1904. Cu acest prilej, primarul Gogu Gheorghiu, gospodar model și susținător al comu­nității, care se adaugă în lista numelor celor pe care Patriarhia Română îi cinstește în mod deosebit în acest an, a dăruit o icoană mare pictată pe lemn, cu două registre: sus este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul, fiind încadrată de icoana Sfântului Nicolae în stânga și icoana Sfântului Ioan în dreapta. În partea de jos sunt zugrăvite chipurile următoarelor sfinte: mironosița Ioana, mucenița Ecaterina și mucenița Ana. Icoana se păstrează și astăzi. 

Preotul ctitor, Grigore Marinescu, al cărui chip a fost înveșnicit în pictura din pronaosul bisericii, a dăruit pentru noua construcție 15.000 de lei, alături de donațiile celorlalți credincioși. 

Toți slujitorii care au trecut pe aici împreună cu credincioșii lor au lăsat generațiilor următoare un locaș de închinare și tradiții autentice, specifice satului românesc tradițional.

„Această localitate face parte dintr-o zonă, un areal cu totul binecuvântat. Noi am primit de la înaintași acest locaș de cult, dar și un bagaj sufletesc, tradițional deosebit pe care suntem și noi datori să îl transmitem celor care vin după noi. De la moșii și strămoșii satului acestuia am văzut, am auzit și am primit mărturia unității de suflet a credincioșilor”, ne-a spus părintele paroh Paul Iov. 

Braţele filantropiei deschise către toţi

În vremurile de demult, locuitorii acestor ținuturi dăltuiau smerit, dar frumos imaginea satului autentic, cu vecini care se cu­noș­teau și se ajutau între ei, cu mulți tineri care purtau ca pe un odor de mare preț respectul pentru înaintași. 

Astăzi, credința este la fel de puternică, dar foarte mulți tineri au plecat pentru un viitor mai bun pe meleaguri îndepărtate, rudele și prietenii se văd rar, iar delimitarea curților și a parcelelor dintre vecini evidențiază tot mai mult dorința de proprietate. În toată această tulburare și reașezare socială, Biserica vine în întâmpinarea oamenilor. Pe lângă slujbele zilnice şi dialogurile duhovniceşti cu credincioşii, aici se desfășoară diverse activităţi social-filantropice pentru copii şi bătrâni. Părintele paroh merge periodic în vizită la cei suferinzi sau care din diferite pricini nu mai pot veni la Liturghie. În fiecare săptămână bate cărările anevoioase ale parohiei și vizitează vârstnicii neputincioși, nedeplasabili, acasă la ei. Le citește o rugăciune, îi ascultă, le spune o vorbă bună. 

Unii elevi cu probleme financiare și sociale sunt susţinuţi pentru a-şi continua studiile, iar cei silitori sunt sprijiniți și încurajați pentru a face performanţă. „Dumnezeu ne aduce înainte pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Săptămânal ajutăm mulţi oameni. Nu refuzăm pe nimeni, pentru că avem model pe Mântuitorul Hristos Cel Atotmilostiv şi am învăţat din experienţa vieţii că dăruind primeşti mai mult, nu doar pentru tine, ci pentru comunitate. Arătându-ţi şi manifestându-ţi dragostea, câştigi un suflet care poate s-ar pierde copleşit de greutăţile vieţii“, ne-a spus părintele Paul Iov. 

Duminica Tuturor Sfinților este o bucurie pentru întreaga comunitate, pentru că este zi de hram, adică de mulțumire sufletească şi de deplină comuniune euharistică a celor care se adună în jurul aceluiaşi potir, rugân­du-se ocrotitorilor să mijlocească spre a lor pace şi mântuire către Tronul cel Ceresc. Bunii creștini au venit în ajunul zilei de hram, la vremea rugăciunii de seară, pentru a-i cinsti întru miros de bu­nă mireasmă duhovnicească pe ocrotitorii spirituali. Soborul preoţilor a săvârşit imn de laudă și slujba Vecerniei unită cu Litia. Duminică de dimineaţă are loc sluj­ba Utreniei şi a Sfintei Liturghii săvârşită de un sobor de pre­oţi de la parohiile din zonă. „Noi încercăm să îmbinăm Liturghia cu filantropia, pentru că ne-am dat seama că nu putem doar să îi așteptăm pe oameni în fața bisericii. Mergem și stăm de vorbă cu ei și îi sprijinim cum putem și cât putem. Exceptând ziua hramului, de câteva ori pe an, la slujbele Sfântului Maslu, pe care le organi­zăm mai ales în Postul Nașterii Dom­nului, oferim masă pentru toți care vin la biserică. Este o for­mă de a dărui celor în lipsuri, dar și o modalitate de a crea contexte ca oamenii să se reîntâlnească în liniște și voie bună, să schimbe o vorbă, să se bucure”, ne-a mai spus părintele paroh Iov.