Tradiții în „câșlegi”

În trecut, în satele din Transilvania, în această perioadă a anului, numită „câșlegi”, se făceau cele mai multe nunți, prin „câșlegi” înțe­legându-se perioada de timp de la sărbătorile de iarnă și până la începutul Postului Mare sau al Paștilor. Fetele și feciorii se întâlneau și se cunoșteau în șezătoare, care debuta la începutul Postului Crăciunului și continua în câșlegi, până aproape de primăvară. Aici, feciorii veneau seară de seară și punea fiecare ochii pe o fată. Dacă și fata îl plăcea, urma pețitul și apoi nunta. În comunitatea rurală din vechime era dificil să trăiești de unul singur, de aceea încheierea unei căsătorii se impunea, în primul rând, ca o necesitate economică, mai degrabă decât una socială sau psihologică. Acestor motivații economice se adăugau cele de ordin religios, social și demografic. Exista o presiune din partea comuni­tății ca tinerii să își întemeieze o familie, să aibă copii, care să ducă nea­mul mai departe, se arată pe pagina de Facebook Tradiții clujene.