Tratamente naturiste complexe pentru poliartroze
Cu cât ne apropiem de anotimpul rece şi umed al iernii tot mai multe persoane în vârstă simt suferinţele oaselor, de la spate, mâini şi picioare, cu dureri foarte greu de suportat. Fitoterapia recomandă infuzii sau decocturi din plante medicinale cu proprietăţi activatoare a circulaţiei sanguine.
Poliartrozele sunt forme de reumatism cronic degenerativ ce constau într‑o deteriorare progresivă a cartilajelor care îmbracă oasele la nivelul încheieturilor, ca urmare a îmbătrânirii şi suprasolicitării sistemului osos. Această boală cronică a articulaţiilor începe cu inflamarea şi deformarea extremităţilor osoase, urmate de reducerea spaţiului articular de la capetele îngroşate ale oaselor. Prin contactul direct dintre oasele neprotejate de cartilagii, apar durerile acute, mai ales dimineaţa, la scularea din pat, după primii paşi prin încăpere şi în zilele când se schimbă vremea.
Aceste afecţiuni sunt mai frecvente la vârste de peste 50‑60 de ani, paralel cu îmbătrânirea generală a ţesuturilor, îndeosebi la femei cu exces ponderal şi la persoane care au suferit traumatisme locale, prin căderi sau loviri sau după eforturi fizice exagerate.
Bolnavul are dureri articulare mari, mai frecvent la oasele de la picioare, şolduri şi coloana vertebrală, care suportă întreaga greutate a corpului.
Unele analize arată că bolnavii de artroze acumulează în ţesuturi cantităţi mai mari de acid uric, care cristalizează datorită temperaturilor scăzute şi a umezelii şi se transformă în cristale de uraţi de calciu. Prin depunerea cristalelor la încheieturi, este posibilă declanşarea gutei, o boală foarte gravă, cu dureri articulare şi musculare, acute sau cronicizate. Durerile se simt atât în stare de repaus în pat, cât mai ales în timpul mişcărilor.
Principalele forme de manifestare sunt: la şold (coxartroză), genunchi şi glezne (gonartroză) şi coloană vertebrală (cervicoartroză, dorsartroză, lomboartroză, disartroză).
Plante benefice
Sunt recomandate plante cu proprietăţi antiinflamatoare, depurative, sudorifice şi analgezice.
Pentru uz intern se recomandă consumul de infuzii sau decocturi din plante medicinale cu proprietăţi activatoare a circulaţiei sanguine. Plantele folosite în ceaiuri (infuzii sau decocturi) pot fi separate sau în amestecuri:
- frunze de salvie (cele mai eficiente), rozmarin, nuc, pelin, afin, mesteacăn, frasin, urzică, mentă, măghiran, ceapă;
- flori de soc, arnică, lavandă, trifoi roşu, tei, muşeţel;
- herba de creţişoară, cimbrişor, coada-calului, sunătoare, păpădie, pedicuţă;
- muguri de pin şi plop negru;
- fructe de ienupăr şi măceş;
- rădăcini de tătăneasă, lemn‑dulce, osul iepurelui, pătrunjel, leuştean, ţelină, angelică, ghinţură;
- scoarţă de salcie şi stejar;
- ulei de cătină albă (două linguri de trei ori pe zi, după fiecare masă, cu puţină miere).
Se mai recomandă infuzie din amestec cu:
- salvie, cicoare, rozmarin (frunze), coada-calului, păpădie, cimbrişor (herba), soc, gălbenele (flori), măceşe (fructe) şi salcie (scoarţă).
În uz extern, tratamentele se diversifică în funcţie de localizarea afecţiunii.
La gonartroză şi în dureri de umeri, coate şi pumn se recomandă comprese calde şi cataplasme pe încheieturile dureroase, cu efecte antiinflamatoare şi de intensificare a circulaţiei sângelui. Cel mai frecvent este folosită făina de muştar negru (umezită cu apă fierbinte şi pusă într‑un săculeţ de pânză pe locul dureros).
Efecte bune au şi frunzele zdrobite de brânca ursului, rozmarin, nuc, pelin, salvie, felii de ceapă, usturoi şi praz, flori de fân cosit, muşeţel şi gălbenele, paie tocate de ovăz, hrean ras (amestecat cu făină integrală), scoarţă de salcie sau stejar, terci de cartofi, muguri de plop şi herba de pedicuţă.
După baie se fac frecţii cu tinctură de tătăneasă, tinctură de spânz şi ulei de cimbrişor.
Extractele de castan sălbatic şi cele de coada-calului conţin cantităţi mari de siliciu, un oligoelement important pentru funcţionarea articulaţiilor.
În cazuri mai grave se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împachetări cu parafină sau nămol de turbă din zona Vatra Dornei şi Poiana Stampei (câte 30 minute în fiecare seară).
Dacă s‑a acumulat lichid la genunchi (hidrartroză), este indicat masajul cu alifie de răşină, gălbenele, tătăneasă, sânziene şi bitter suedez, precum şi comprese cu tinctură de castane, rodul pământului, ardei iute, foi de dafin şi flori de leandru.
În cazul durerilor de şolduri şi de coloană se recomandă băi călduţe (370C), generale sau de şezut, cu plante care au proprietăţi antiinflamatoare, băi cu făină de muştar negru, cetină de conifere, flori de gălbenele, lavandă şi muşeţel, frunze de mentă, mesteacăn, frasin, nuc, rozmarin, salvie, sovârv, fân uscat, fructe de ienupăr şi castan, rădăcini de tătăneasă, scoarţă de salcie sau de stejar. Se stă în baie 20 de minute, cu tot corpul acoperit până la umeri. Sunt indicate şi băile cu sare de Bazna sau de Bălţăteşti, cu mişcări permanente ale mâinilor şi picioarelor în apă.
Regimul alimentar
Pentru prevenirea şi combaterea artrozelor, alimentaţia trebuie să fie completă, asigurând necesarul proteic şi caloric, cu diferenţieri pe vârste, începând din copilărie şi până la adânci bătrâneţe.
În copilărie este necesară o suplimentare cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, B). Aceste componente vor fi asigurate pe cale naturală, prin alimente bogate în proteine, săruri minerale şi vitamine (lapte, ouă, carne de vită şi pasăre, zarzavaturi şi fructe). Cu siguranţă că orice dezechilibru din copilărie ar putea avea urmări pentru tot restul vieţii.
O mare atenţie se va acorda produselor lactate (zilnic 500 ml lapte dulce, iaurt sau brânzeturi), bogate în calciu, pentru prevenirea osteoporozei şi refacerea oaselor afectate. De asemenea, se vor consuma produse apicole, gemuri de fructe (în special din măceşe), drojdie de bere (două‑trei linguri pe zi), zeamă de lămâie, ulei presat la rece, surse de vitamine naturale (D, B, C, A, K) şi surse de săruri minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F).
Se admite consumul de carne de pasăre şi de viţel, peşte, cereale (grâu germinat, fulgi de porumb, ovăz şi orz), legume proaspete (varză, salată, castraveţi, ceapă, spanac, conopidă, cimbru, pătrunjel), supe de fasole şi de ceapă, cartofi tineri, păstăi de fasole verde, usturoi crud (doi căţei pe zi timp de trei săptămâni), cură de 10‑20 zile cu sucuri de legume rădăcinoase (morcov, sfeclă roşie, ţelină, păstârnac, pătrunjel).
Sunt interzise mâncărurile grase, carnea de porc şi de vânat, grăsimile animale, mezeluri, afumături, conserve, murături şi alimentele care intensifică decalcifierea oaselor.
Tratamentele balneoclimaterice
În afara băilor de soare (plajă), care se pot face în fiecare vară, sunt recomandate staţiunile balneare cu ape cloro‑sodice, iodurate şi sulfuroase (Felix, 1 Mai, Herculane, Buziaş, Sovata, Călimăneşti, Govora, Tuşnad, Techirghiol, Eforie, Mangalia, Amara, Lacul Sărat, Pucioasa, Slănic‑Prahova, Bazna, Bălţăteşti). În aceste staţiuni se vor aplica şi proceduri de hidroterapie, termoterapie şi electroterapie (duşuri, masaje, împachetări calde cu nămol sau parafină, ionizări cu calciu clorat, unde scurte, ultrasunete, diadinamice, băi galvanice, infraroşii), care previn uzura oaselor şi îmbătrânirea prematură a articulaţiilor.