Tratamente naturiste în afecţiunile urechii

În toate anotimpurile anului şi mai ales în sezoanele reci apar, cu frecvenţă sporită, diverse afecţiuni ale urechii cum ar fi otita, labirintita, oreionul, acufenele, Sindromul Ménière, otoscleroza, ceara în urechi sau chiar surditatea. Fitoterapia recomandă o multitudine de remedii, care ajută la restabilirea sănătăţii urechii.

Otita externă este o inflamaţie congestivă sau supurată, acută sau cronică, a pielii conductului auditiv extern, provocată de scurgeri auriculare, de iritaţiile produse prin scărpinatul în urechi cu diferite obiecte tari (chibrit, scobitori, agrafe etc.) care provoacă eczeme şi furuncule sau de pătrunderea unor corpuri străine sau a unor substanţe iritante.

Otita medie este o inflamaţie acută sau cronică a casei timpanului cauzată de infecţiile cu streptococi şi stafilococi proveniţi frecvent din nas şi gât.

Labirintita este o inflamaţie a labirintului din urechea internă, din cauza infecţiilor cronice apărute în urechea medie şi mastoidă.

Oreionul (parotidita epidemică), numit şi „boala copilăriei”, este o infecţie foarte contagioasă provocată de virusul urlian, transmisibil pe cale aeriană, după un contact prelungit sau repetat cu sursele de infecţie.

Acufenele sunt senzaţii auditive reale, în absenţa oricărei vibraţii în aerul înconjurător, dar percepute numai de bolnav. Se manifestă sub formă de vâjâituri, fluierături, orchestre muzicale, murmur oceanic, bătăi de ciocănele sau clopote.

Sindromul Ménière se manifestă prin ameţeli puternice de tip rotator, apărute brusc, migrene, vertije, scăderea treptată a auzului, acufene timp de ore sau chiar o zi-două, dezechilibru static care necesită sprijin de pereţi (uneori bolnavul cade), greţuri, vărsături, paloare, sudori reci, palpitaţii, teamă, stare de nelinişte şi anxietate profundă.

Otoscleroza este procesul de osificare progresivă a labirintului. Începe la articulaţia dintre talpa scăriţei şi fereastra ovală care blochează aparatul de transmisie a sunetelor.

Surditatea (hipoacuzia) este o boală neurosenzorială la nivelul urechilor care constă din scăderea acuităţii auditive din cauza deteriorării funcţionării nervului auditiv, mai frecvent la femei.

Ceara din urechi, cunoscută sub denumirea de cerumen, este formată prin acumularea, în conductorul auditiv extern, a unei cantităţi de secreţie a glandelor cerumeniene. Are rol de protejare a timpanului faţă de diferite impurităţi şi praf din exterior.

Tratamentele fitoterapeutice

Pentru otită şi labirintită, cele mai uzitate sunt plantele cu proprietăţi vasodilatatoare şi antiinflamatoare aplicate în uz extern:

- infuzie din amestec cu flori de gălbenele, muşeţel, trifoi roşu şi coada-şoricelului, frunze de salvie şi rădăcini de tătăneasă (în părţi egale); se ia o lingură amestec la 250 ml apă fiartă, se infuzează şi se fac spălături calde în ureche, după care se usucă lichidul din ureche;

- instilaţie pe conductul auditiv cu ulei de muşeţel (3 picături), ulei de busuioc (3 picături) sau ulei de cimbru (3 picături) repetate de trei ori pe zi;

- ulei din cimbrişor, muşeţel, cânepă şi usturoi pus în urechi (câte 3 picături la intervale de două zile sau cu tampon de vată);

- comprese calde pe urechea bolnavă cu 250 ml vin alb fiert cu o lingură de herba proaspătă de rozmarin;

- spălături calde cu infuzie de salvie, muşeţel, busuioc, tătăneasă, trifoi roşu şi coada-şoricelului, de două ori pe zi (reţeta autorului).

Pentru oreion:

- se aplică comprese şi cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varză murată, zeamă de varză acră şi bitter suedez pe regiunea parotidiană;

- de câteva ori pe zi se fac masaje cu unguent de gălbenele şi ulei de gălbenele, coada-şoricelului, albăstrele, cătuşnică şi lumânărică, în zonele limfatice, maxilo-temporale, amigdale.

Pentru acufene:

- infuzie din flori uscate de păducel sau herba de roiniţă (50 g la un litru apă clocotită) din care se beau două căni pe zi, după mesele principale.

- tamponări cu vată în urechi cu ulei de sunătoare sau ulei din sâmburi de piersic;

- comprese cu decoct din amestec (trei linguri tărâţe de grâu, o lingură petale de trandafir şi două linguriţe de pelin) la 250 ml vin roşu natural care se fierbe de două ori câte trei-cinci minute;

- băi calde de mâini şi picioare cu făină de muştar sau cu păducel, salvie, păpădie şi piciorul cocoşului.

Pentru otoscleroză şi surditate:

Tampoane de vată, introduse în urechea bolnavă după imbibare în:

- suc de varză şi suc de lămâie, în părţi egale;

- suc de cimbru sau de ceapă în ulei de măsline (câte 3 picături de trei ori pe zi);

- decoct la rece timp de 4 zile din 60 g muşeţel în 60 g ulei de măsline, care se picură în ureche sau pe un dop de vată;

- cataplasme cu frunze proaspete de muşcată, salvie sau iederă;

- băi de aburi din cimbrişor, mentă sau pelin care se fierb în oţet (conduse în urechi cu ajutorul unei pâlnii), timp de 15 zile consecutiv.

În cazul dopului de ceară:

- pentru îndepărtarea dopului se recomandă instilaţii timp de două zile cu ulei de măsline ori picături de glicerină boraxată sau soluţie de bicarbonat de sodiu 5%. După instilare se stă 10-15 minute culcat, cu urechea în sus. Tratamentul se face o dată pe lună.

Recomandări de apiterapie

În otite:

- soluţie alcoolică de propolis 5% din care se pun câte 10 picături în conductorul auditiv, de trei ori pe zi;

- meşă de tifon înmuiată în soluţie alcoolică de propolis 10% şi introdusă în conductorul auditiv seara la culcare, într-un tratament ce durează două săptămâni;

- alifie cu propolis 20% pusă pe puţină vată pentru a unge conductorul de două ori pe zi;

- tinctură de propolis 10% utilizată intern, câte 30 picături de 3 ori pe zi.

În otoscleroză şi surditate:

- propolis, soluţie alcoolică 30-40%, în amestec cu ulei de măsline sau porumb, în proporţii de ¼; se agită bine şi se introduce în ureche prin îmbibarea unei meşe de tifon, la copiii mai mari de 5 ani.

Regimul alimentar

În otite şi labirintită:

- se propune o cură bogată în sucuri, crudităţi, cereale, legume şi fructe, precum şi suc de orz verde (câte 50 ml de trei ori pe zi), cu suplimentarea vitaminei B.

În caz de oreion:

- se prevede un consum de cruţare, cu preparate semisolide, întrucât masticaţia este dureroasă. Sunt indicate cantităţi sporite de carne slabă, fructe şi legume bogate în vitamine naturale. Se va reduce alimentaţia cu grăsimi şi dulciuri concentrate deoarece, în această boală, este afectat şi pancreasul.

În caz de acufene:

- se evită mesele copioase. Se vor consuma mai multe legume (ceapă, usturoi, pătrunjel) şi fructe (caise, mere, piersice, alune). Sunt interzise: grăsimile animale, conserve, peşte sărat, alcooluri. Se reduce la maxim consumul de sare.

În sindromul Ménière:

- se recomandă consumul mai multor fructe şi legume. Se vor evita alimentele toxice şi excitante (cafea, ciocolată, ceai negru, tutun). De asemenea se reduc drastic grăsimile animale, ouăle bogate în colesterol, sarea şi apa în exces.

Pentru otoscleroză şi surditate:

- este eficientă o dietă sănătoasă cu multe cereale integrale, fructe, legume şi cantităţi reduse de zahăr rafinat şi sare;

- pentru încetinirea procesului de degradare a auzului la vârste înaintate este necesară menţinerea în stare bună a arterelor şi nervilor auditivi, consumând la masă suplimente de antioxidanţi şi magneziu timp de două săptămâni după producerea leziunii.