Compușii chimici din plante susţin sănătatea organismului

Cel mai adesea când vorbesc despre post, sfinții Bisericii noastre nu se referă la „mâncarea de post”, ci la nemâncare, adică la ajunare. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare vorbește despre un post fizic și unul spiritual, cel fizic constând în abținerea de la mâncare și băutură. Nu spune „un anumit tip de mâncare”, ci pur și simplu „mâncare”. Desigur, Sfântul Vasile spune, mai departe, că valoarea acestei abstinențe este dată, de fapt, de abținerea de la mânie, răutate, dorință de răzbunare și alte porniri negative ale sufletului.

Totuși, de-a lungul timpului, s-a conturat o diversitate de reguli și practici privitoare la hrană și băutură în cadrul mănăstirilor și în rândul asceților, care ne-au rămas până astăzi. Această diversitate s-a datorat, desigur, temperamentelor diferite, vârstelor, stării de sănătate, locurilor geografice și împrejurărilor istorice și sociale în care trăiau aceștia. Nu toți își puteau procura la fel de ușor un aliment sau altul, îndemnul general fiind către simplitate. Treptat, experiența Părinților a rodit o normă generală: oricare ar fi frecvența meselor, cantitatea și tipul de alimente consumate, din ele trebuie gustat atât cât are nevoie trupul pentru susținere, pentru funcțio­nare optimă; cu alte cuvinte, cumpătat, evitând săturarea sau îmbuibarea. Un autor contemporan, Lucien Regnault, scrie: „Simțin­du-se chemați la bucurii mai înalte, ei (asceții) refuzau să se lase antrenați în desfătarea plăcerilor gurii”.

Un scriitor bisericesc din secolul al VI-lea, Socrate Scolasticul din Constantinopol, descrie diferite practici cu privire la post: „Unii se abțin de la toate vietățile, alții consumă dintre vietăți doar pește. Alții, alături de pește, se hrănesc și cu păsări. Alții se abțin și de la roadele pământului și de la ouă, mâncând doar puțină pâine uscată, iar alții nici măcar din aceasta nu gustă. Alții postesc până la ceasul al 9-lea, fiind evident că Apostolii au îngăduit ca fiecare să facă în privința aceasta cum socotește, pentru ca nu cumva binele să se săvârșească de frică”. Într-adevăr, Sfântul Apostol Pavel scrie că „nu mâncarea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (1 Corinteni 8:8).

Totuși, sfinții nu pierd niciodată din vedere aspectele duhovnicești ale vieții, subliniind relația indisolubilă dintre aceasta și post, dintre sporirea calității vieții de creștin și cumpătare, întrucât îmbuibarea este atât „ușa către patimi”, cât și cea care ne slăbește voinţa, făcându-ne mai slabi în fața ispitelor și a plăcerilor. Sfântul Vasile cel Mare ne învață că „desfătarea de mâncăruri multe și grase creează aburi în suflet care, ca un nor dens de fum, împiedică mintea să vadă strălucirile Duhului Sfânt”.

Cercetările științifice moderne confirmă și explică beneficiile moderației alimentare, ca şi ale evitării sau consumului foarte redus de carne, produse de origine animală și de băuturi alcoolice. În plus, în contextul lumii în care ne aflăm ar fi bine să ținem cont, în perioadele de post, dar nu exclusive, și de faptul că aceste beneficii se văd în cazul consumului preponderent de alimente integrale și minim procesate. Astfel, în post este bine să ne bazăm alimentația pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase (năut, linte, fasole, mazăre, soia, lupin), nuci și se­min­țe variate. Evitarea supraconsumului și a produselor de origine animală este asociată atât cu beneficii asupra sănătății, cât și cu un mai bun control al furiei și cu reducerea libidoului, de asemenea, aspecte importante în viața creș­tinului ortodox.

Din punct de vedere fiziologic, legătura dintre manifestarea mâniei și a dorinței sexuale și consumul de carne, lactate și ouă constă în impactul grăsimilor, îndeosebi a colesterolului, asupra sintezei de testosteron, principalul hormon sexual masculin. Conform studiilor de specialitate, o dietă în care mai puțin de 25% din energie provine din grăsimi poate scădea sinteza de testosteron. De asemenea, tipul de grăsime contează, întrucât acizii grași saturați (care constituie mai bine de 50% din grăsimea din produsele animale) au o contribuție mai mare la sinteza acestui hormon. Faptul că peștele și produsele acvatice (crevete, caracatiță) au un conținut mai mare de acizi grași polinesaturați, cu precădere omega-3, ar putea explica de ce aceste alimente sunt permise uneori în perioadele de post.

Cât privește efectele benefice asupra menținerii sau redobândirii sănătății, plantele conțin o varietate largă de compuși chimici cu impact pozitiv asupra:

• Ochilor: frunzoasele verzi (spanac, urzici, kale, bok choy ș.a.) și citricele;
• Inimii și vaselor de sânge - fructele de pădure, strugurii, stafidele, curmalele, roșiile, ceaiul verde;
• ADN-ului, reducând riscul de cancer: morcovii, dovleacul, ardeii grași, roșiile, broccoli, varza, cono­pida, ridichile, gulia, ceaiul verde, frunzoasele, citricele, semințele de in, secara, tofu;
• Oaselor - ceapa, pătrunjelul, migdalele, broccoli, fasolea ochi-negru, fasolea albă;
• Tractului urinar: merișoarele, strugurii.