Tratamentul cu şerpi

Data: 09 Iulie 2013
Spune o poveste că în Statele Unite ale Americii trăia odată un fermier care nu voia să audă de Dumnezeu. Întotdeauna se gândea numai la sine şi socotea că religia este o chestie care ţine la oamenii slăbănogi şi plângăcioşi. A avut grijă ca şi fiii săi, Tom, Dick şi Harry, să gândească la fel. Într-o zi, totuşi, preotul satului primi un telefon urgent de la fermier. Era solicitat să vină imediat acasă la el, pe Tom îl muşcase un şarpe cu clopoţei, iar medicul nu mai putea face nimic. Preotul era invitat să vină şi să se roage pentru copil.
 
Acesta îndeplini dorinţa tatălui îndurerat. De necrezut, când preotul intră în casă, fermierul îşi luă pălăria de pe cap. Chiar le aruncă pălăriile din cap şi celorlalţi doi fii, Dick şi Harry. Apoi îl conduse pe preot într-o cămăruţă întunecoasă. „Vreţi să vă rugaţi pentru Tom?“, îl imploră tatăl pe slujitorul Domnului.
 
Sigur. Şi preotul începu această rugăciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, îţi mulţumim că ai trimis acest şarpe cu clopoţei să-l muşte pe Tom, căci pentru prima oară în viaţă a recunoscut că fără Tine se va prăpădi. Şi, Doamne, Te rog să mai trimiţi doi şerpi care să-i muşte pe Dick şi pe Harry, ca să primească şi ei aceeaşi binecuvântare. Şi Doamne, Te rog mai ales să trimiţi încă un şarpe cât mai mare şi mai rău care să-l muşte pe bătrânul fermier, ca să ştie şi el ce înseamnă să aibă nevoie de Tine“.
 
Povestea pe care aţi citit-o acum nu este adevărată. V-aţi dat repede seama. Dar morala ei este relevantă. Câtă vreme viaţa curge lin, uităm de Dumnezeu. Şi adeseori, numai necazurile ne pot face să-L ascultăm şi să-L căutăm. (Preluare din volumul „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. 2, Editura Sophia, 2010)