Treptele postului
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 610-611
„(...) După o lună, cumpărând hârtia și cerneala, Părintele Teodul și-a luat toiagul și desaga și, rugându-se să-l întâlnească iarăși pe episcopul Ioan, a trecut peste munte spre Mănăstirea Sihăstria. Ajungând în Poiana Trapezei, episcopul deja îl aștepta, fără să observe din ce parte vine. Avea chipul alb, luminat și răspândea o bucurie cerească, străină oamenilor de rând. În mâna stângă ținea metaniile, iar dreapta era așezată pe piept ca pentru rugăciune.
(...) - V-am adus și ceva de mâncare: pâine, fructe și puțin vin.
- Dumnezeu să-ți plătească dragostea, Părinte Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grijă de mine!
Apoi a zis fericitul episcop Ioan:
- Părinte Teodul, de mare folos este postul pentru călugăr. Să știi că șapte sunt treptele postului, adică sunt șapte feluri de postitori, și anume:
a. Carnivorii, care mănâncă întotdeauna carne. Aceștia sunt în treapta cea mai de jos a postului și, chiar dacă se înfrânează uneori de la mâncare, ei nu pot spori niciodată în rugăciune.
b. Lacto-vegetarienii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă și tot felul de legume fierte. Aceștia sunt în treapta a doua a postului, pe care o țin de obicei călugării din mănăstiri și, foarte rar, mirenii.
c. Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi și legume fierte sau nefierte. Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului și o țin călugării cei mai râvnitori din mănăstiri. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre, pe care pășesc, de obicei, călugării sihaștri și pustnicii cei mai nevoitori.
d. Fructivorii, care mănâncă o dată pe zi pâine și fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poate stăpâni cu ușurință trupul și gândurile și poate spori repede pe calea rugăciunii.
e. Cerealierii formează treapta a cincea a postului. La această treaptă ajung călugării, mai ales cei din sihăstrii și pustnicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine neagră de cereale și boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.
f. Hrana uscată este a șasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această nevoință mănâncă numai pesmeți muiați în apă, cu sare sau puțin oțet, o dată pe zi și cu măsură. Așa se nevoiau sihaștrii de pe Valea Nilului.
g. Hrana sau mana dumnezeiască este ultima și cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puțini dintre asceți, după o îndelungată nevoință, întăriți fiind cu darul Sfântului Duh. Aceștia se îndestulează numai cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă. După grele ispite și nevoințe am ajuns, cu darul lui Dumnezeu, să mă mulțumesc numai cu Preacuratele Taine, și nu mai simt foame, nici trebuință de pâine și legume...”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)