Liceu, tezaur de cultură populară

În oraşul Breaza, 600 de brezence mai cos încă ii, tradiţie pe care tânăra generaţie o duce cu mândrie mai departe. Astfel, în Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din localitatea prahoveană se desfăşoară o bogată activitate dedicată cunoaşterii istoriei şi tradiţiei locale. Fie că lucrează ii ori studiază despre costumele populare, elevii au conştiinţa că fac ceva concret pentru păstrarea tradiţiei. Că merg la Sfânta Liturghie în costum naţional ori fac parte dintr-un ansamblu de dansuri populare, copiii au înţeles că a respecta tradiţia nu înseamnă doar a cinsti înaintaşii, ci a se respecta pe ei înşişi.

 De 25 de ani, profesorul Vasile Focşeneanu adună material pentru un album etnografic, cu toate modelele de cusătură din Breaza. Elevii săi de la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” au fost implicaţi şi ei în această lucrare. „Acest proiect şi-a propus să arate că brezencele au fost nu doar artizane, ci am putea spune, fără să greşim, artiste”. În urma cercetărilor făcute, istoricul a constatat că 600 de brezence mai cos încă pentru firmele particulare din Breaza sau pentru Cooperativa „Arta Casnică”.

În Breaza s-au născut personalităţi precum: scriitorul Mihail Sebastian, acad. Dan Grigorescu, matematicianul Grigore Moisil, pictorul Constantin Piliuţă, actorul Ion Manolescu, care a fost şi primar la Breaza în perioada 1934-1937, şi lista poate continua. Însă, ca istoric pasionat de aceste locuri, profesorul Vasile Focşeneanu ne-a spus că două personalităţi vor rămâne definitiv în istoria localităţii: generalul Ion Manolescu, pentru prima jumătate a secolului al XX-lea, căci el a ridicat Casa Naţională „România Mare”, iar pentru a doua jumătate a acestui secol, Victoria Vasilescu, care la doar 18 ani, în 1958, devenea preşedinta Cooperativei „Arta Casnică” din Breaza.

Brezencele au cusut pe ie florile pământului 

Când a înfiinţat Cooperativa „Arta Casnică”, Victoria Vasilescu a plecat la drum cu 165 de artizane şi când a ieşit la pensie a lăsat 4.000 de angajate. Cea mai înaltă distincţie obţinută de către brezeni a fost medalia de aur la Târgul Internaţional de la München, în 1985. De aceea, Vasile Focşeneanu spune cu mândrie că „brezencele au cusut pe ie stelele cerului şi florile pământului”.

În 1967, această cooperativă a realizat o rochie pe voal natural, lucrată în mărgele şi paiete, pentru Elena Ceauşescu, cu care a participat la un dineu la Paris. Rochia a avut un mare succes şi în urma acestui eveniment brezenii au avut de câştigat, căci începând cu anul 1968, Cooperativa „Arta Casnică” a avut comenzi permanente cu firme renumite din întreaga lume. Aşa au ajuns la Paris ii, marame, rochii şi diverse modele stilizate realizate în atelierele de la Breaza. Deşi a fost o persoană modestă, Victoria Vasilescu este importantă pentru localitate, deoarece a păstrat acest meşteşug la Breaza. „Cu implicarea elevilor, în anul 2018, i-am ridicat Victoriei Vasilescu un obelisc, în faţa Casei de Cultură din Breaza, în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru această artizană”, a spus profesorul Focşeneanu. 

Tradiţia şi respectul pentru noi înşine

La Breaza, ia nu este o piesă a trecutului, ci a prezentului. Elevele de la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” se îmbracă adesea în ie, asemenea profesoarelor lor. „Ne străduim să îi învăţăm pe copii să respecte locul natal, străbunii şi tradiţiile. Copiii noştri înţeleg că a respecta tradiţia înseamnă a ne respecta pe noi înşine. De câţiva ani, la festivitatea de la finalul anului, elevi, profesori şi părinţi se îmbracă în costum popular, şi nu pentru că li s-a impus, ci pentru că aşa simt. Multe dintre fete ştiu să coase ii, meşteșug deprins în familie. În fiecare zi, în cancelarie vedem câte un profesor îmbrăcat în ie. Astfel, noi suntem modele care dau copiilor curaj şi îndemn la păstrarea tradiţiei. Şi elevii văd că ia nu este ceva fabricat, ci este din inima şi specificul nostru”, a menţionat directorul adjunct al liceului, profesoara Alina Nicola.

Pe Antonia Unci, care tocmai a terminat clasa a XI-a, am găsit-o în muzeul etnografic al liceului. Era îmbrăcată într-o ie de patrimoniu, pe care a moştenit-o de la stră-străbunica ei. „Nu se compară cu o ie comercială pe care o poartă oricine pe stradă. Te simţi demnă într-o ie autentică, făcută prin truda străbunicelor noastre.” Antonia este implicată în proiectul „Ia de Breaza - de la tradiţional la comercial”, din cadrul cursului opţional dedicat istoriei şi etnografiei locale, ţinut de profesorul Vasile Focşeneanu. Din anul 2007 şi până în prezent, liceul a reprezentat judeţul Prahova la concursul „Cultură şi civilizaţie în România”, la care au luat premii în fiecare an. Proiectul din acest an are ca tematică „ia de Breaza” şi este un studiu de caz. „Colaborăm cu o fostă elevă a liceului nostru, care, după ce a terminat Academia de Studii Economice, s-a întors acasă, a făcut o ie pe care a vândut-o cu succes şi acum a ajuns să exporte ii în Spania, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. Ca profesor de istorie şi fost diriginte al ei, sunt foarte bucuros că după atâţia ani un fost elev şi-a făcut meserie din cel mai frumos meşteşug pe care brezenii l-au păstrat, pentru că la Breaza cusătura este mai mult decât un meşteşug, este o artă”, a completat profesorul Vasile Focşeneanu. 

Moştenirea de la bunici

În Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Breaza, fiecare elev contribuie cu câte ceva pentru păstrarea tradiţiei şi toţi au fost insuflaţi de pasiunea profesorului lor pentru etnografie şi istoria locală. La rândul său, profesorul Vasile Focşeneanu a moştenit dragostea pentru tradiţia autentică de la bunica din partea mamei. „Bunica era o femeie simplă, analfabetă, dar pentru mine un academician. Ea torcea, cosea, ţesea, cânta, cunoştea toţi sfinţii din sinaxar şi toate ritualurile laice şi religioase. În nopţile de vară senine, ieşea afară şi spunea cu exactitate ora uitându-se pe cer. O urmăream cum cosea şi port în minte chipul ei mereu acoperit, căci avea sfiala ţărăncii de altădată, care nu-şi lăsa capul descoperit niciodată.” Ochii profesorului s-au umplut de lacrimi în timp ce îşi evoca vrednicii înaintaşi. îIar cel mai important profesor de istorie al meu a fost bunicul, participant la al Doilea Război Mondial. El mi-a povestit cu detalii bătăliile la care a participat, momentele dificile şi multe alte aspecte ce acum ţin de istorie.” 

În costume populare la Sfânta Liturghie

La Breaza, trecutul nu este în pericol de a trece în uitare, căci elevii de aici sunt familiarizaţi cu toate aspectele tradiţiei locului. Pentru pregătirea concursului de cultură şi civilizaţie, profesorul Vasile Focşeneanu colaborează cu profesoara de religie Maricica Gâţă, care coordonează un ansamblu de dansuri populare. Elevii participă la Sfânta Liturghie la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Breaza, îmbrăcaţi în costume populare. Aici, părintele paroh Gheorghe Gâţă desfăşoară pe tot parcursul anului activităţi pentru copii, astfel că există o legătură strânsă între şcoală şi Biserică.

Şerban Dumitrescu, proaspăt elev în clasa a XII-a, spune: „Simt că păstrez tradiţia în mod viu, căci activităţile la care particip aici în liceu sunt un mod palpabil de a duce tradiţia mai departe”.

Muzeul din cadrul Liceului „Aurel Vlaicu” din Breaza este unul tematic, cu câteva vitrine, o colecţie numismatică, piese de costum şi multe ii, vechi şi noi. Din 2010, muzeul poartă numele lui Matei Stăncioiu, profesorul care a realizat primul muzeu şcolar în localitatea Breaza, a scris 18 lucrări de istorie locală şi multe studii de etnografie. Muzeul păstrează toată arhiva profesorului Matei Stăncioiu. Ca fost elev, profesorul Vasile Focşeneanu ne-a mărturisit că a învăţat multe lucruri minunate de la el. Şi ca dovadă a vocaţiei de istoric şi pedagog, 127 de elevi ai profesorului Vasile Focşeneanu au ajuns istorici, terminând o facultate în domeniu. În prezent, îşi doreşte să formeze şi un etnograf - Anda Mănescu, care este implicată în proiectele elevilor de la Liceul „Aurel Vlaicu” din Breaza. Iată un arc peste timp, un fost elev şi actuali elevi.