Un nou volum patristic cu prețios rol didactic
Editura BASILICA a Patriarhiei Române pune la dispoziţia studenţilor teologi, cadrelor didactice şi tuturor celor interesaţi de viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi şi a scriitorilor bisericeşti al doilea volum al Manualului de Patrologie elaborat de arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu şi pr. lect. univ. dr. Lucian-Dumitru Colda.
Volumul apare cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi respectă cerinţele noii programe analitice de la disciplina patrologie. Spre deosebire de vechiul Manual de Patrologie al arhidiaconului Constantin Voicu, renumit profesor şi teolog de la Sibiu, prezenta lucrare cuprinde şi autori care nu au fost prezentaţi până acum, precum şi material bibliografic actualizat, cu trimiteri către lucrări de specialitate realizate de autori de renume din străinătate, amintindu-i aici pe H. Kihn, O. Bardenhewer, B. Altaner, G. Kuger, J. Tiweront, F. Cazre, F. Mouret, P. de Labriole, P. Monceaux, A. Puech, G. Bardz şi J Quaste. Nu lipsesc nici autorii români consacraţi, precum G. Coman, Dumitru Fecioru şi Teodor M. Popescu.
De asemenea, lucrarea în trei volume a celor doi patrologi de la Sibiu, respectiv Alba Iulia are ca scop şi promovarea teologiei şi culturii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre, ca alternativă la nonvalorile care au invadat societatea în ultimele decenii. Volumul prezentat acum tratează autorii din a doua perioadă patristică, în care literatura bisericească şi cultura creştină se dezvoltă prin libertăţile obținute după Edictul de la Milan din 313. Acum se dezvoltă cultul liturgic, arhitectura locaşurilor de cult şi arta bisericească, toate contribuind la înflorirea creştinismului. Cu toate acestea, perioada a II-a patristică cunoaşte şi episoade neplăcute, prin apariţia ereziilor şi a disputelor teologice, cum au fost subordinaţianismul, arianismul, macedonianismul, apolinarismul, nestorianismul, monofizitismul, donaţianismul, pelagianismul şi multe alte mişcări schismatice.
Această perioadă patristică este marcată de personalităţi precum Sfinţii Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, dar şi de mentorii mişcării monastice, cum au fost Sfinţii Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare sau Macarie Egipteanul. `Este perioada marilor confruntări de ordin spiritual şi intelectual, dintre creştinism, filosofie şi Antichitatea elenistică precreştină.
Naşterea creştinismului în cadrele religios-existenţiale ale iudaismului şi răspândirea lui în lumea de tradiţie culturală elenistă au adus cu sine nu doar un cutremur de ordin spiritual, ci au cauzat simultan şi masive schimbări în interiorul societăţii umane civilizate, în mod special în domeniile profund marcate de cultura filosofică a epocii. Cultura grecească a oferit creştinismului limbajul ei filosofic profund şi complicat, în timp ce creştinismul îşi făcea, la rândul său, tot mai simţită prezenţa în cadrul filosofiei acelor timpuri. Se poate vorbi, aşadar, despre o osmoză, de o reciprocitate benefică”, subliniază autorii în capitolul introductiv.
Cititorii au la îndemână informaţii preţioase despre istorici, aghiografi şi cronicari orientali şi occidentali precum Paladie, Ioan de Efes, Fericitul Ieronim sau Sfântul Grigorie de Tour. De mare importanţă sunt istoricii posteusebieni, precum şi cronicile apusene şi orientale din această perioadă. Cu siguranţă, miezul lucrării îl constituie autorii şi scrierile antieretice, între care se disting mari teologi precum Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexandriei, Didim cel Orb, Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Chiril al Ierusalimului şi Sfântul Ioan Gură de Aur. Autorii tratează şi literatura siriacă şi armeană din această perioadă, dar şi Părinţii şi scriitori apuseni. Volumul cuprinde şi subcapitole despre scriitori eretici, controversele şi ereziile din secolele IV-V, dar şi poeţii creştini din această perioadă, cum sunt Prudenţiu, Paulin de Nola, Fericitul Augustin, Sfântul Ioan Casian etc.