Unul din mulţime versus spiritul de turmă

Întâmplător, în seara când s-a săvârşit Denia Canonului cel Mare s-a desfăşurat, în acest an, meciul de fotbal dintre două echipe de club, de altfel, foarte cunoscute. Nu sunt un pasionat de fotbal, dar mi-a atras atenţia o discuţie între colegii de redacţie. Nu se lansau pronosticuri asupra scorului, ci se puneau în dezbatere eventualele reacţii ale suporterilor celor două echipe. Colegii, mai atenţi la evenimentele sportive, erau convinşi că, indiferent de scor, galeriile echipelor vor pune în ring un "meci" al violenţei pasionale. A doua zi, pe fluxul de ştiri a apărut şi ştirea care confirma previziunea colegilor: Jandarmeria a sancţionat printr-o amendă usturătoare unul dintre cluburi pentru comportamentul violent al galeriei.

Nu mi-am propus să comentez acţiunea suporterilor. Reacţia autorităţilor a exprimat poziţia societăţii. Orice enunţ care condamnă o greşeală care a fost sancţionată frizează inutilul sau prozaicul. Nu m-aş aventura nici să decelez cauzele unor astfel de atitudini. Nu am făcut niciodată parte dintr-o galerie şi nu ar fi fair-play să-mi dau cu părerea. Ceea ce mi-a atras atenţia este modul în care noi privim actorii acestor manifestăti. Ne ferim să-i nominalizăm şi, astfel, personalizăm mulţimea, grupul. Chiar dacă recunoaştem pe cineva din acea galerie, nu reşim să-i imputăm vreo atitudine. Pentru noi, el a acţionat împreună cu ceilalţi, nu îl putem judeca separat. Nu avem voie să-l identificăm pentru că el nu se legitimează decât prin gaşca din care face parte. În anonimatul mulţimii, omul se crede invincibil, iar asta doar pentru că este "acoperit". Adunaţi în grup, oamenii au dreptate, nu negociază, iar legea este dată de curentul de opinie formulat de grup. Spiritul de turmă anulează sistemele proprii de valori şi promovează adeziunea la normele grupului. În Duminica Floriilor, Hristos Domnul intră în Ierusalim în ovaţiile şi entuziasmul mulţimii. Un adevărat spectacol în care Cel care este chemat să fie erou priveşte îngrijorat. Hristos Domnul nu este impresionat de faptul că a cucerit mulţimile, că are o "cotă de piaţă" foarte bună. Interesant, nici măcar nu se adresează grupului ieşit să-L întâmpine. Peste câteva zile, tot mulţimea din Ierusalim va striga împotriva Lui: "Răstigneşte-L". Nimeni nu ştie dacă erau aceleaşi persoane, dar nu aceasta contează. Mulţimile exprimă curentul de opinie al cetăţii. În câteva zile, opţiunile s-au transformat radical. Fariseii şi cărturarii au reuşit să schimbe ceea în ziua intrării în Ierusalim părea de neschimbat. Puţini au gândit modificarea opiniei, dar toţi au aclamat-o. Suporterii intrării Sale triumfale în cetate au devenit spectatorii răstignirii Sale în afara cetăţii. În vremea procesului, Mântuitorul nu reproşează nimic mulţimii care, necunoscându-L, îi cerea condamnarea la moarte. Mântuitorul nu Se arată impresionat de anumite reacţii conjuncturale exprimate de mulţime. El a predicat mulţimilor dar prin aceasta s-a adresat fiecăruia în parte, nu a dorit convertirea în masă. Atunci când în îmbulzeala din jurul lui Hristos o femeie cu scurgere de sânge se atinge de El şi se vindecă, imediat reacţionează. Doreşte să o cunoască, să-i vadă privirea şi să o dea exemplu de credinţă. Prin aceasta, Mântuitorul arată că vindecă persoane, şi nu mulţimi. El apreciază credinţa femeii, şi nu părerea mulţimii care se îngrămădea în jurul Său. În Biserică, omul este "unul din mulţime" pentru că a primit Botezul - Taina de intrare în creştinism - personal. De fapt, toate Sfintele Taine ale Bisericii privesc întâi persoana şi mai apoi comunitatea. Sfânta Liturghie, o slujbă prin excelenţă a comunităţii, are ca finalitate împărtăşirea personală a fiecărui membru. În faţa Mântuitorului Hristos din Sfântul Potir spunem fiecare: "Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte". În comunitatea Bisericii, identitatea de creştin nu este un copy-paste social, ci asumare personală a întregii credinţe. Nu întâmplător am amintit la începutul articolului că în seara respectivului meci în biserici s-a săvârşit prima Denie din anul bisericesc. Dacă pe suporterii din stadion îi considerăm doar în funcţie de opţiunile sportive ale galerie din care fac parte, pe credincioşii din biserică Hristos Domnul îi priveşte pe fiecare în parte.