Unele locuri măsoară istoria nu doar în ani, domnii și zidiri, ci îndeosebi în rugăciunile celor care le‑au sfințit, în lacrimile celor care au căutat mântuirea și în evlavioasa aducere aminte a marilor P
Pelerinaj la izvoarele vieții pământești a Mitropolitului Antonie Plămădeală
Centenarul nașterii Mitropolitului de vrednică pomenire Antonie Plămădeală are în ținutul obârșiei și copilăriei o deosebită încărcătură spirituală, culturală și de comuniune creștinească și românească. Într‑un fel se scrie o nouă filă pe „calendarul de inimă românească”, așa cum a apreciat, lucrat și trăit în această viață cel mutat în veșnicie.
Mitropolia Basarabiei a inițiat în anul 2026 diferite momente și evenimente de aducere aminte de cel care a copilărit în Basarabia, s‑a școlit până în clasa a VII‑a de seminar la Chișinău și apoi, după refugiu, în condițiile bine cunoscute, a purtat spațiul natal și toată încărcătura spirituală și de neam în țară, în lume, în slujiri, în speranță, în rugăciune și mai ales în pași concreți spre acasă, bisericește și românește. De asemenea, a avansat până la refacerea, dincolo de podurile de flori, a punților reale de la om la om, de la suflet la suflet și de la ctitorie la ctitorie în Mitropolia sa natală, a Basarabiei.
În duhul acestei realități, zilele Centenarului Antonie Plămădeală în Basarabia s‑au prefațat prin mai multe manifestări culturale la București (la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”), la Dunărea de Jos (la Universitate și la Arhiepiscopie), în Episcopia Basarabiei de Sud (la Cahul, în Universitatea Hasdeu).
La Chișinău, însă, prin implicarea Înaltpreasfințitului Părinte Antonie și a președintelui Academiei de Științe a Moldovei, Ion Tighineanu, în ajunul nașterii, 16 noiembrie 2026, a avut loc un eveniment cultural‑spiritual „de cuget și de simțire românească”, de zile mari, la care au intervenit academicieni, între care menționăm în chip special pe acad. Mihai Cimpoi și Ion Hadârcă, vicepreședintele Academiei, ierarhii Antonie, Mitropolitul Basarabiei, Veniamin al Basarabiei de Sud, Visarion al Tulcii, Nectarie de Bogdania şi semnatarul acestor rânduri, la care s‑au înscris și alte personalități bisericești și culturale.
A fost o reconstituire prin cuvinte, aprecieri și recunoștință a chipului apostolului iubirii de Dumnezeu și de neam, ambasador al spiritualității românești și diplomat de mare sensibilitate acasă, în Biserică, în țară și în lume. Totul a devenit o priveghere culturală, istorică și spirituală, unindu‑se pupitrul academic și sensibilitatea participanților într‑o ecclesia extra muros, dar convertită la tainica întâlnire cu omul și opera care a ridicat valoarea persoanei umane la sfințenia Altarului și slujirea pastorală la exigențele lumii, tot mai provocată de secularizare și de globalizare, dar deschisă spre apostolii iubirii dezinteresate și vindecătoare de rănile consumismului și egoismului. S‑a dorit în forul academic periodizarea unor astfel de necesare, pașnice și binefăcătoare întâlniri de sub Pantocrator, prin apostolii cultului, prin deschidere spre cultură și în aulele academice.
Acasă, la Stolniceni, nu este doar un moment de evocare a unui om sau a faptelor trecutului centenar, ci o vie, emoționantă și autentică prezență duhovnicească a Mitropolitului, căruia ierarhi, preoți, consăteni, în haine sacerdotale și tradiționale, de la mic la mare, i‑au readus copilăria, vorba lui Eminescu: „Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot”.
La Stolniceni, biserica Botezului pruncului Leonida, acum 100 de ani, este mai strălucitoare liturgic ca niciodată, luminată, luminoasă, ordonată. Iar cei cinci ierarhi slujitori, mulțimea preoților și a credincioșilor, toți prezenți la Sfântul Potir, au însemnat o autentică și sfântă comuniune în spațiul pământesc, spre care a trimis Arhiereul cel Veșnic raza iubirii și căldurii spre a actualiza toată trecerea cu folos prin lume a unui păstor care nu încetează prin puterea modelului să ne încurajeze în Biserică din mers spre interioritatea unei slujiri ce nu‑i uită pe cei care s‑au așezat spiritual în urmași.
La Biblioteca „Antonie Plămădeală” din raionul satului natal Hâncești ne‑am bucurat de întâlnirea cu cele mai frumoase zăbave - scrisul și cititul cărților. Peste tot ce s‑ar putea observa este duhul primitor al modelului „dascălului de cuget și de simțire românească”, mai ales aici, acasă, printre ierarhii, preoții și intelectualii Basarabiei, fără a‑i uita pe smeriții și evlavioșii credincioși.
S‑ar putea aprecia o anumită revenire a noastră la timpul copilăriei, adolescenței și slujirii Mitropolitului Antonie, care ne‑a învățat ceea ce a primit de la marii săi dascăli și duhovnici: ieșirea prin credință puternică și printr‑o răbdare fără capăt din orice încercare, ispită și suferință, prin iubirea nețărmurită față de Dumnezeu, de Biserică și de neam.



.jpg)