Valoarea ruginii

Un articol de: Nicolae Dima - 09 Mai 2009

Bancherii de pe Wall Street fac economii. Oamenii bogaţi din toată lumea aşteaptă revenirea economiei globale la ritmul de acum un an şi, cu toate că între timp se exprimă tot felul de comentarii sceptice şi critici la adresa guvernelor de peste tot, lumea înţelege că suntem în criză. Deci se fac economii, se taie bugete, se ajustează comportamentele excentrice. Bogaţii lumii îşi cumpără în continuare pantofi din piele de crocodil doar dacă vor să transmită un mesaj de putere. Însă până şi ei recunosc că sfidarea crizei nu poate lua proporţii - şi asta pentru că, pur şi simplu, nu sunt resurse. Sau, mai rău, dacă sfidezi şi faci paradă prin cheltuielile tale, lumea te va percepe drept duşmănos şi nesolidar, iar asta poate dăuna afacerilor pe termen lung.

Într-un articol publicat în SUA, soţia unui fost bancher de mare succes de pe Wall Street, bulevardul neruşinărilor financiare mondiale, spunea nu cu mult timp în urmă cum traversează ea perioada actuală. Te apucă mila: doamna în cauză nu mai participă la evenimente mondene şi nu mai face donaţii. Nu mai cumpără aproape nimic din magazinele luxoase (dar nici nu afirmă că ar fi început să-şi cumpere haine din magazinele obişnuite!). Mai mult, atunci când trebuie să facă un cadou scump cuiva, solicită livrare în colet la domiciliu, ca să n-o vadă cumva cineva cu sacoşa de firmă în mână. Vezi bine, asta n-ar fi OK pentru imagine. Iar, în lumea în care lucrurile şi persoanele îşi pierd valoarea profundă, imaginea contează din ce în ce mai mult. E, de altfel, singurul lucru care mai poate fi cultivat. Cultul carcasei a revenit în forţă. Există şi oameni care traversează criza într-un alt fel. Philipp Meyer este un scriitor american care a fost descoperit relativ recent, după ce a publicat un roman numit Rugina americană. Puţini se aşteptau însă ca acest necunoscut să dezvăluie lucruri mai puţin ştiute despre ce înseamnă viaţa pe Wall Street. Surpriza a venit atunci când Philipp Meyer a povestit că, înainte de a deveni paramedic pe ambulanţă (ocupaţia lui de acum), a avut un început de carieră, timp de câţiva ani, într-o bancă de pe marele bulevard newyorkez al banilor fictivi. Desigur, pare destul de greu de înţeles de ce un bancher specializat în derivative financiare şi care câştigă multe sute de mii de dolari anual alege să părăsească mediul opulent în care trăia şi se face medic de intervenţie. Şi totuşi, explicaţia lui Meyer este clarificatoare: bancherii sunt departe de a controla banii, mai curând banii îi domină pe ei; rezultatele instrumentelor de control al investiţiilor sunt interpretate subiectiv şi parţial, deci semnalele de alarmă sunt ignorate; pentru bancher, orice fel de profit, indiferent de conjunctură şi consecinţe, este dezirabil. Comportamentul lipsit de orice moralitate al colegilor săi îl contaminează pe Meyer, care devine şi el un mic bogătaş ce-şi permite mese extravagante şi diferite alte consumuri de un lux absolut inutil. La un moment dat, nemaisuportând insul în care se transformase, se retrage din viaţa bancară şi reia traiul liniştit, aproape de limita subzistenţei, de la început. Din seria retragerilor incredibile face parte şi fostul candidat la preşedinţia Rusiei la alegerile din 2004, German Sterlingov. Fiind un om de afaceri foarte bogat, el a fost ameninţat cu moartea de nenumărate ori, a trăit teroarea ameninţării cu răpirea copiilor sau a soţiei, a fost nevoit să-şi angajeze zeci de gărzi de corp care să-l păzească înarmate. După eşecul din viaţa politică, el vinde tot ce avea, inclusiv casele din Franţa, din New York şi din Moscova, îşi plăteşte datoriile contractate în campania electorală, iar cu ultimii bani îşi cumpără o bucată de pământ în taigaua siberiană. Viaţa sa de acum este de o simplitate cutremurătoare: ultimul din cei cinci copii ai săi s-a născut fără medic, casa în care locuieşte nu este cuplată la reţeaua de energie electrică, îşi taie singur lemnele de foc. Şi declară că este mai fericit decât a fost vreodată. Criza financiară ne poate reînvăţa să fim oameni. Însă, deşi lecţia pare a fi simplă, nu toţi o înţeleg: pentru unii, perioada de acum e doar o pauză între două excese. Pentru cei care pricep mesajul, perioada crizei este momentul de reflecţie asupra lucrurilor cu adevărat valoroase din viaţă. Care nu sunt cele evaluabile în valute.