Vitamina D, strict necesară în alimentaţie la toate vârstele

Un articol de: Livia Pădure - 14 Iunie 2007

Este binecunoscută contribuţia esenţială a vitaminei D în metabolismul mineralelor şi al ţesutului osos. Vitamina D este absolut necesară pentru absorbţia calciului în intestine şi fixarea lui în oase. În lipsa ei, doar 10-15% din calciul şi fosforul conţinut în alimente este utilizat, ceea ce perturbă echilibrul dintre fosfor şi calciu şi duce la oase moi, insuficient mineralizate, deformate şi fragile.

Cercetări recente arată că vitamina D este prezentă în majoritatea celulelor din corpul uman, având efect de potenţare a creşterii şi diferenţierii multor tipuri de celule. Aceste descoperiri sugerează faptul că vitamina D are un rol fiziologic mult mai complex decât creşterea şi mineralizarea oaselor. Cum se manifestă carenţa de vitamina D La copil, forma clasică a deficienţei de vitamina D este rahitismul, o maladie a scheletului care se manifestă prin deformări ireversibile ale oaselor, cel mai adesea la nivelul toracelui (torace evazat), braţelor şi picioarelor (deformate în O sau în X). Deformările osoase atrag după ele tulburări de postură, dificultate la mers, capacitate redusă de efort. Rahitismul nu este doar o boală a primei copilării. Există cazuri de rahitism apărut la pubertate, perioada de creştere şi transformare intensă a copilului. La adult, deficienţa de vitamina D poate duce la osteomalacie (deformarea oaselor) sau în unele cazuri la osteoporoză (oase cu densitate scăzută, fragile, predispuse la fracturi). Carenţa de vitamina D se manifestă şi la vârste înaintate, chiar mult mai frecvent decât s-a estimat până în prezent. Sunt afectaţi în special vârstnicii care stau acasă, cei din azilele de bătrâni şi din spitalele de boli cronice. O manifestare puţin cunoscută a deficienţei de vitamina D la vârstnic este slăbiciunea musculară. Există studii care arată că mai mult de o treime dintre persoanele cu vârste peste 65 de ani suferă o cădere în fiecare an, principalul factor de risc fiind slăbiciunea musculară. Tratamentul hipovitaminozei la vârstnic reduce incidenţa căderilor şi a fracturilor, ameliorând o importantă problemă de sănătate publică. Alimentaţie corectă şi expunere moderată la soare Alimentaţia echilibrată trebuie să respecte toate principiile nutritive bazate pe macronutrienţi (lipide, proteine, glucide) şi micronutrienţi (vitaminele D, K, oligoelemente - crom, zinc şi seleniu -, minerale -calciu şi fosfor). Alimentele cu un aport considerabil de vitamina D sunt: untura de peşte, carnea de peşte, ficatul de vită, gălbenuşul de ou. La copil este mult mai uşor să aduci necesarul de vitamina D printr-un aliment plăcut şi dorit de acesta decât să-i dai picăturile de vitamina D atât de necesare sănătăţii lui. De aceea, este recomandabil să îmbogăţim supa de zarzavat cu unt şi să le dăm copiilor iaurturi fortifiate cu vitamina D. Alimentaţia sănătoasă şi raţională trebuie completată obligatoriu cu mişcare în aer liber minimum o oră pe zi. Eficienţa expunerii la soare este afectată de poluare, iar lipsa expunerii la soare este unul din principalii factori de risc în afecţiunile cauzate de carenţa de vitamina D. În cazul în care investigaţiile medicale dovedesc carenţă de vitamina D, aceasta va fi administrată în doza zilnică recomandată de către medicul specialist pentru fiecare caz în parte.