Vrednic este cel dintâi patriarh!

Ceremonia din sala tronurilor a continuat cu o procesiune de la Palatul Regal către Dealul Mitropoliei. "Isprăvită ceremonia dela Palatul Regal, urma acum partea care cel mai mult scotea la stradă valuri de lume, doritoare de a vedea un alai nemaivăzut. În adevăr, aceasta era partea cea mai originală. Dela Palatul Regal, cortegiul avea a merge la Mitropolie pe jos. Lung şi impunător a fost acest cortegiu, adevărat mers triumfal, Biserica ridicându-se la mare înălţime şi păşind într-un triumf meritat".

Alaiul era condus de două plutoane de tineri de la şcolile militare, îmbrăcaţi în uniforme. În urma lor, corurile Facultăţii de Teologie şi ale celor două Seminarii din Bucureşti cântau imnul patriarhal. Martor al evenimentelor, arhim. Iuliu Scriban ne descrie participanţii la procesiune, începând cu "trăsura d-lui general Nicoleanu, prefectul Poliţiei Capitalei. După aceasta urma Ieromonahul Teofil Ionescu purtând înainte o cruce mare de argint - Crucea Patriarhală. După aceştia veneau delegaţii mănăstirilor, având în frunte pe Î.P.C. Sa Arhimandritul Dionisie dela Sinaia, Exarhul mănăstirilor din eparhia Ungrovlahiei şi stareţul Mănăstirii Sinaia". Păşeau în urma lor călugări şi călugăriţe, preoţi şi diaconi îmbrăcaţi în veşminte, apoi protoiereii Capitalei urmaţi de cei ai eparhiei şi, "în sfârşit, ceiace atrăgea privirile în deosebi: şirul tuturor vlădicilor noştri, strălucind de aurul şi nestematele odăjdii cu care erau îmbrăcaţi. Falnică privelişte, văzând păşirea măreaţă în impunătoarele veşminte ale treptei arhiereşti încununată de măreţia mitrei împărăteşti". Sărbătoare pe străzile Capitalei În urma tuturor ierarhilor, "păşea măsurat Î.P.S. D.D. Dr. Miron, noul şi întâiul Patriarh al României. Era înveşmântat cu mantie, cârjă şi camelafcă, fiind încunjurat de solii veniţi din celelalte ţări ortodoxe, pentru a lua parte la serbarea învestiturii". Patriarhul era urmat de membrii Guvernului, în frunte cu primul-ministru Ionel I. C. Brătianu, "apoi profesorii Facultăţii de Teologie din Bucureşti, Miniştrii puterilor străine, Mitropolitul român uniat din Blaj Dr. Vasile, Episcopul român uniat Alexandru dela Lugoj, Protopopul Doctor Ilie Dăianu din Cluj, iar apoi toţi înalţii dregători care luaseră parte la învestitura din Palatul Regal". Alaiul se îndrepta către catedrala din Dealul Mitropoliei, pentru a participa la slujba de Te-Deum, urmată de o recepţie în clădirea Camerei Deputaţilor, Palatul Patriarhal de astăzi. Un drum destul de lung, având în vedere că Palatul Regal este astăzi Muzeul Naţional de Artă al României, situat pe Calea Victoriei, nr. 49-53. Bucureştiul nu mai cunoscuse o asemenea sărbătoare. Parcurgerea în procesiune a drumului "în pas domol dela Palatul Regal până la Mitropolie, sub privirile lacome ale credincioşilor, a fost o adevărată şcoală de cucernicie pentru publicul nostru, pentrucă atâta desfăşurare de podoabe religioase lăsa mare impresiune asupra privitorilor. Sunetul clopotelor dela toate Bisericile din Bucureşti sporea şi el puterea acestor clipe". Zona Dealului Mitropoliei era împânzită de credincioşi ce aşteptau sosirea alaiului, încât "cine s-ar fi avântat în aceste ceasuri de amiază pe străzile din jurul Mitropoliei, cu greu ar fi putut răzbi pe coastele dealului Catedralei. Rar s-a mai văzut în Bucureşti atâta îngrămădeală de lume". Te-Deum la Catedrala patriarhală La catedrala de acum patriarhală, arhiereii au săvârşit slujba Te-Deumului, iar PS episcop Grigorie al Aradului a rostit ectenia cu rugăciuni pentru patriarh şi delegaţi. IPS Mitropoliţi Pimen Georgescu al Moldovei şi Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei l-au înveşmântat pe patriarhul Miron cu epitrahil, omofor, mitră, cruce şi engolpion. "Înveşmântat astfel, Patriarhul se aşază pe tronul patriarhal, acoperit de ţesetură albă, înflorită cu fire de argint. Mitropolitul Pimen al Moldovei rosteşte cuvintele Vrednic este! şi îndată tot clerul strigă şi cântă de trei ori Vrednic este!". Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor, a dat citire decretului regal de întărire a Înalt Prea Sfinţitului Miron în scaunul de patriarh al României Mari. Cel dintâi care a cuvântat a fost mitropolitul Pimen, care a amintit că ridicarea scaunului mitropolitului primat al ţării la cel de patriarh este un fapt firesc în cursul istoriei noastre naţionale, încheind prin a felicita întru mulţi ani pe patriarhul Miron: "Sunt fericit că în numele Sfântului nostru Sinod, al întregului cler şi al celor 14 milioane de români creştini ortodocşi, pot să Vă aduc desăvârşitul lor devotament, rugând pe Dumnezeu pentru buna stare sfintei noastre Biserici ortodoxe române şi al Înalt Prea Sfinţiei Voastre, primul ei Patriarh, dorindu-Vă mulţi ani şi o fericită arhipăstorie patriarhală, pentru slava lui Dumnezeu şi mândria neamului nostru românesc". Au fost invitaţi să vorbească ierarhii delegaţi de bisericile ortodoxe surori la acest eveniment. Pe rând, mitropoliţii Ioachim al Calcedonului, în numele Patriarhului Ecumenic din Constantinopol, Dosotei al Sevastiei, din partea patriarhului Ierusalimului, Emilian al Timocului, din partea Bisericii Iugoslaviei, Policarp al Tritiei, delegat al Bisericii Greciei, Antonie al Kievului, Neofit al Vidinului, din partea Bisericii Bulgare şi Dionisie din partea Bisericii Ortodoxe Poloneze, au manifestat bucuria întregii ortodoxii pentru ridicarea Bisericii Româneşti la rang de Patriarhie. Cuvântările, rostite în greceşte sau ruseşte, au fost traduse în româneşte, "cele greceşti de d. Prof. Dr. Dragomir Demetrescu, iar din ruseşte de Mitropoliţii Nectarie al Bucovinei şi Gurie al Basarabiei". Daruri pentru patriarh Patriarhul Miron a primit din partea mitropolitului Neofit al Vidinului o Evanghelie şi o carte a Noului Testament în limba bulgărească, tipărit în 1838 în Muntenia de mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, o icoană a Sfintei Muceniţe Filoteea şi o sticluţă cu apă de trandafir, drept mulţumire pentru toate ajutoarele pe care Biserica Bulgariei le-a primit în trecut de la sora ei română. Mitropolitul Dionisie al Varşoviei i-a dăruit patriarhului Miron o camilafcă albă de mare preţ şi, din partea preşedintelui polon, marele cordon al ordinului "Polonia restitute", drept mulţumire pentru sfaturile date din scaunul de mitropolit primat ministrului polonez din Bucureşti cu privire la organizarea Bisericii Ortodoxe din Polonia în vederea obţinerii autocefaliei. "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt" A luat apoi cuvântul cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, preafericitul părinte Miron. După ce în 1910 a urcat în scaunul de episcop al Caransebeşului, în 1920 a ocupat scaunul de mitropolit primat al ţării, în 1925 era chemat în scaunul de Patriarh: "Trebuie să mărturisesc că de astădată - pe lângă tot sprijinul mare dat din toate părţile cu largă iubire fiiască - am urcat scara acestui scaun mai cu greu, fiind mai înalt; l-am urcat mai cu îngrijorare, având temerea că-mi va lipsi pe viitor acea putere de muncă şi acel avânt tineresc, cu care în atâtea rânduri am răscolit până în cele mai adânci cute ale sale sufletul a sute de mii de credincioşi, electrizând în zile - şi grele şi bune - mase largi ale poporului şi cu care am stârnit atâtea lacrămi de mângâiere, de nădejde, de bucurie şi de însufleţire". Din această nouă şi grea misiune pe care o asuma, patriarhul Miron amintea gândul cu care a urcat în scaunul arhieresc: "Îmi pun şi de aici înainte încrederea în deviza, pe care mi-am ales-o la începutul chemării mele arhiereşti: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt". Nu pentru întâiaşi dată urc scara unui scaun episcopesc. Am făcut-o aceasta cu 16 ani în urmă. De atunci şi până astăzi, ba începând şi cu alţi 20 de ani înainte de a deveni episcop, activitatea mea pe terenul bisericesc şi pe multe alte terenuri ale vieţii noastre obşteşti, este o carte deschisă înaintea ochilor tuturor." Patriarhul Miron - Cuvânt la învestitură - 1 noiembrie 1925