Zilele Nordului, un exercițiu de normalitate

August e luna în care, în județul Botoșani, la Darabani, cel mai nordic oraș al României, are loc un festival unic nu prin anvergură, ci prin caracterul său profund cultural și edu­cațional. Dezbateri, reprezentații de teatru, tururi ghidate, conferințe, concerte, competiții sportive, activități dedicate copiilor și perso­nalități din zona cultural-educațională sunt incluse în programul pe care organizatorii îl oferă dărăbănenilor și oaspeților la Zilele Nordului.

Timp de trei zile, în perioada 12-14 august, orășelul aflat la intersecția celor trei frontiere de pe Prut - româ­nească, ucraineană și basarabeană - a vibrat sub valurile de energie și creativitate ale tinerilor care, angrenați într-un uriaș mecanism de voluntariat, au învățat, exersând, să organizeze proiecte, să aibă inițiativă, să fie responsabili, să se implice în dezvoltarea propriei comunități. De 9 ani, frații Alexandru și Ștefan Teișanu, alături de colegii din Asociația Nord, încearcă să clădească acasă, la Darabani, prin acest festival, drumul încrederii în sine, în cel de lângă tine, în comunitate. „E atât de multă lume în jur, sunt atâtea de explorat și de făcut, atât de multe lucruri de rezolvat pe Pământ, în orașele, în școlile și în spitalele noastre. Pe strada și casa noastră. În ce se cuvine să credem mai mult? În psihologia ca religie, care ne în­vață să ne punem mereu pe primul loc sau în visul că, făcând o lume mai bună pentru toți, ea va fi mai bună pentru fiecare?” Aceasta este tema de reflecție sub care au așezat ediția din 2022 a Zilelor Nordului, temă care înglobează și misiunea pe care și-au asumat-o încă de la început, de a transforma social, de a regenera forțele acestei comunități, pentru a fi mereu vie, pentru a se dezvolta, pentru a înțelege ce are și ce poate oferi.

Organizatorii şi-au propus să realizeze 25 de ediții, timp în care să crească tot atâtea generații care să facă o lume mai bună în comunitățile mici. Originar din Darabani, dar stabilit în Cluj, unde este directorul Centrului Cultural Clujean, cel mai mare hub cultural din țară, Ștefan Teișanu crede mult în ideea că „sensul plecării este întoarcerea” și că „soarta comunităților mici - pentru că România nu este făcută din Clujuri, ci din Darabaniuri - determină destinul nostru colectiv”. Am încercat să observ micul oraș în aceste trei zile și cea mai pregnantă impresie a fost aceea a unei binfăcătoare ieșiri din amorțire. Tinerii l-au cucerit și l-au modelat, așa cum un bijutier modelează metalul brut, fără a forța lucurile, făcând cu perseverență binele în care cred. Așa a fost posibil ca la Darabani, la capătul țării, să se joace spectacole de teatru. Iar în Parcul Central, un fel de „axis mundi” al orașului, să poată fi vizionate filme precum animé-ul „Belle”, „Alcarràs” sau celebrul „Pentru mine tu ești Ceaușescu”, film care rulează în cele mai importante cinematografe din România.

Competiții devenite deja tradiție, precum Maratonul Nordului, dar și Tururile Nordului, au constituit excelente pretexte de descoperire a zonei, a istoriei locale și de înțelegere a spiritului locului. Proiectul reconstrucției primei școli sătești de stat din Moldova, care a existat la Darabani, a fost prilej bun de organizare a unei conferințe de patrimoniu, cu participarea a 60 de arhitecți din regiune. 

Punctul nodal al festivalului

„Întâlnirile Nordului”, conferința de idei a festivalului, e momentul cel mai așteptat an de an, pentru că reunește personalități legate de zona de nord a României în jurul unor subiecte legate de comunitate: civism, dezvoltare, educație. Anul acesta, conferința a inaugurat splendidul teatru de vară amenajat în oraș de administrația locală, iar la dialogul propus de Ștefan Teișanu au participat Radu Szekely, consilier al ministrului educației și fondator al Școlii Finlandeze din România, Vladimir Us, fondator al Coaliției Sectorului Independent din Cultură din Republica Moldova, și psihoterapeuta Raluca Bejenariu, co-fondatoare a festivalului Romanian Mental Health Film din Iași. Angrenați în proiecte care-i vizează foarte mult pe ceilalți, aceștia au fost provocați să răspundă unei teme/dileme de actualitate, mai ales după anii de pandemie: E mai important să ne facem bine nouă înșine sau celor din jurul nostru?

Au fost două ore consistente de discuții și dialog cu publicul, încheiate cu certitudinea că nu putem exista în afara relațiilor cu ceilalți. Și că, așa cum afirma Vladimir Us, „dacă nu știm să ne păstrăm pe noi înșine într-o stare bună, nu reușim să-i ajutăm pe ceilalți să fie bine”. În același timp, „egoismul și altruismul sunt concepte care nu pot fi luate separat. Secretul e să lucrăm la finețea cu care le abordăm”, după cum a subliniat Raluca Bejenariu.

Matei Vișniec, de la Paris la Darabani

Să-l asculți pe cel mai cunoscut scriitor român contemporan din Occident în târgul cel mai de nord al țării e una dintre întâmplările culturale cu adevărat extraordinare pe care acest festival le-a făcut posibile. Lansarea romanului istoric de ficțiune „Un secol de ceață”, la Casa de Cultură „Theodor Balș”, dialogul cu Ștefan Teișanu și interacțiunea cu publicul prezent s-au așezat sub semnul unei miraculoase intersecții între cultura marilor comunități urbane occidentale și cultura comunităților mici, așa cum este și cea de la Darabani.

Într-o seducătoare expunere, Matei Vișniec a pledat pentru „lectură ca urgență națională permanentă”, astfel încât „generația viitoare să nu fie una de mutanți, educată doar de televizor și de rețele de socializare”. Tema încrederii a fost, de asemenea, abordată, în contextul în care sondajele plasează România pe ultimele locuri în clasamentul încrederii în celălalt. „Cred că locul de întâlnire în care se poate cultiva încrederea în celălalt este cultura, este dezbaterea, este cuvântul, iar artistul sau arta ne pot ridica niște întrebări sau ne pot aduce niște răspunsuri”, a spus Ștefan Teișanu.

De asemenea, conceptul „dependenței de cale”, prezent în științele sociale, care spune că ceea ce te definește identitar - comunitatea din care vii, educația pe care o primești - îți condiționează deciziile ulterioare, a fost supus reflecției comune, într-un efort de a înțelege cum își poate depăși condiția cineva dintr-o comunitate mică. „Un festival este foarte important pentru un oraș, pentru că îi întărește identitatea și creează punți și pelerinaje culturale. Cred în această confederație a orașelor mici și a pasiunilor. Artistul - că este scriitor, că este actor, că este muzician, că este animator cultural - este un perturbator profesionist de normalitate, banalitate, comoditate mentală, dogme. Ăsta este rolul nostru - să scoatem din letargie, să-i facem pe alții să simtă și să gândească altfel, să aibă noi emoții. Iar societatea evoluează pentru că, din când în când, artiștii îi mai dau un bobârnac, o mai zguduie. Extrageți artiștii dintr-o societate și veți vedea câtă sărăcie sufletească există acolo”, a mai spus Matei Vișniec.

Prezența lui Vișniec la Darabani, modestia și normalitatea de a relaționa cu oamenii, naturalețea discursului, savoarea dialogului cu Ștefan Teișanu au fost dovezi vii că Zilele Nordului reprezintă o parabolă a firescului. A firescului sub toate formele, de care avem atât de multă nevoie, într-o lume tot mai confuză și mai tulbure.