Ziua cea rodnică

Povestea un călugăr bătrân ucenicilor săi în ale duhovniciei că „era odată un om care, lucrându-şi ogorul, ajunsese foarte bogat. Vrând să-i înveţe pe fiii săi această meserie, el le zise: «Fiilor, ştiţi bine cum am devenit eu bogat; şi voi, dacă îmi veţi da ascultare, veţi fi la fel de avuţi». Ei atunci i-au spus: «Tată, spune-ne şi nouă cum ai reuşit acest lucru». Atunci, acesta se folosi de un mijloc iscusit pentru a-i face să nu fie nepăsători şi le zise astfel: «În fiecare an există o singură zi în care, de veţi lucra, veţi fi bogaţi. Dar, din pricina vârstei mele înaintate, am uitat care este această zi. Pentru asta, nu fiţi nepăsători, nu trândăviţi nici măcar o singură zi, căci poate chiar aceea este ziua cea binecuvântată şi, dacă veţi lenevi atunci, degeaba veţi mai trudi anul întreg»“. Povestea se termină aici, dar călugărul nostru nu uită să adauge a spune ucenicilor săi: „Tot astfel şi noi, doar de vom munci fără încetare la mântuirea noastră, vom găsi calea vieţii.“ (Pateric, Ziceri inedite ale Părinţilor pustiei, Anastasia, 2009)