Sfinţii Trofim şi Savatie erau doi creştini care împlineau cu multă sârguinţă poruncile Domnului. Ei veniseră în Antiohia în timpul sărbătorii zeului Apolo, pe când la Roma era împărat Prob (276-282). Văzând prăznuirea păgânească cea pieritoare de suflet, n-au voit să intre şi să se veselească împreună cu închinătorii la idoli, ci au zis: „suntem creştini şi nu se cade nouă a veni la ospeţe păgâneşti”. Auzind dregătorul Eliodor, îndată a poruncit să fie întemniţaţi şi despărţiţi unul de celălalt. Mai întâi a fost judecat Sfântul Trofim şi văzând atâta tărie de credinţă la un tânăr, dregătorul a poruncit să fie chinuit. Pe toate le-a suportat însă Trofim cu bărbăţie, mărturisind neîncetat faptul că el crede în Hristos Iisus Mântuitorul, nu în idolii fără viaţă ai păgânilor.
x
