Centenarul Solomon Marcus

Cei 100 de ani care s‑au împlinit de la nașterea academicianului Solomon Marcus au fost și vor fi în continuare celebrați printr‑o serie de evenimente în București și în țară. La 5 martie, în Amfiteatrul „Spiru Haret” al Facultății de Matematică și Informatică, spațiu care păstrează în atmosferă amintirea profesorului, momentul a fost marcat de o conferință‑recital susținută de marea actriță Maia Morgenstern.

Introducerea a fost făcută de organizatorul evenimentului, dr. habil. Liviu Petrișor Dinu, matematician și informatician, expert în lingvistică computațională, profesor la Universitatea din București și director al Centrului de Cercetări și Tehnologii ale Limbajului din cadrul acestei instituții de învățământ superior. Un cuvânt de bun‑venit a rostit apoi gazda reuniunii, conf. dr. Cătălin Liviu Gherghe, decanul Facultății de Matematică și antrenorul olimpicilor români la această materie.

Maia Morgenstern a mărturisit că n‑a fost prietenă cu matematica, în ciuda faptului că amândoi părinții ei erau absolvenți ai facultății de profil. I‑a cunoscut însă și a fost fascinată nu doar de Solomon Marcus, ci și de Grigore Moisil și de Cabiria Andreian Cazacu, prima femeie conferențiar la Universitatea din București și decan al Facultății de Matematică în anii 1976‑1984. În cinstea ei, actrița și‑a numit una dintre fete Cabiria. În cursul discursului, un adevărat recital, presărat cu mult umor, Maia Morgenstern a dovedit că‑și amintește surprinzător de multe noțiuni matematice și a adus în atenția celor prezenți chiar și un paradox aritmetic! Amfiteatrul a fost arhiplin, fiind nevoie să se aducă scaune suplimentare, iar Maia Morgenstern se întrerupea de fiecare dată pentru a invita spectatorii întârziați să vină cât mai în față și să ia loc. Îmbucurător, marea majoritate a publicului era formată din tineri și foarte tineri. De altfel, o frumoasă coincidență a făcut ca evenimentul să aibă loc într‑o zi a Târgului de cariere din facultate.

Solomon Marcus s‑a născut la 1 martie 1925, în Bacău, și ne‑a părăsit în 17 martie 2016, la 91 de ani. În anul 2001 a devenit membru titular al Academiei Române și 7 ani mai târziu (!) a ținut un excepțional discurs de recepție intitulat „Singurătatea matematicianului”.

Domeniile principale ale cercetărilor sale au fost analiza matematică, teoria măsurii și topologia, dar a publicat numeroase cărți și articole și pe diferite subiecte culturale din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, istoria științei și a educației. A fost celebru în întreaga lume, fiind invitat în numeroase țări, inclusiv pentru lucrările sale privind informatica teoretică, lingvistica matematică și gramaticile dependente de context, teoria literaturii, antropologia culturală, teoria jocurilor și altele. La toate acestea se adaugă, în mod esențial, preocuparea sa profundă pentru educație. În ultimii săi ani a umblat foarte mult prin școli din toată țara, a stat de vorbă cu elevi de toate vârstele și a pledat pentru un sistem de educație mai bun. Sărbătorit la 85 de ani în Aula Academiei, s‑a declarat „purtătorul de cuvânt al celor fără de cuvânt”, invocând sutele de mesaje pe care le primea de la elevi eminenți care se declarau sufocați de programa școlară. De altfel, una dintre cărțile lui pe acest subiect se intitulează, fără echivoc, „Răni deschise”.