Festivalul Mozartissimo pe Calea Victoriei

Apostolul zilei

Fraților, prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a

Patristica

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul al II-lea despre rugăciune, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 277-278 „Toată lumea știe că rugăciunea este începutul oricărui bine și pricina

An omagial

Duminică sărbătorim triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, de aceea este un bun prilej să vorbim despre Ortodoxia românească. Ea este parte a Ortodoxiei universale, care este Biserica lui Hristos, pe care a

Repere și idei

Ne-am obișnuit cu comemorările din fiecare an ale Bisericii noastre ortodoxe, care marchează atât momente istorice, cât și liturgice, dogmatice sau spirituale, încercând să trezească conștiința credincioșilor spre o viață activă și unitară din perspectiva mesajului pe care îl transmite.

Documentar

Printre cele mai faimoase figuri feminine ale istoriei secolului al XIX-lea se numără și cea a unei scoțience ce avea să devină simbolul cauzei Revoluției române de la 1848. Mary Grant, devenită Maria Rosetti

Theologica

Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui. 

In memoriam

În 28 februarie 2025 se împlinesc 240 de ani de la moartea martirică a lui Horea și a lui Cloșca, din anul 1785, la Alba-Iulia. Crișan murise deja în închisoare, în 13 februarie. Deși în raportul comisiei de anchetă se menționează că acesta s-a sinucis, există mai multe argumente care aruncă îndoiala asupra acestui lucru.