Frumusețea trecând pe cale

Într-una dintre primele sale conferințe, părintele Savatie Baștovoi, fiind întrebat despre cauzele neînțelegerilor în familie și ale divorțului, a răspuns: „Egoismul și invidia”. Și așa este de când lumea, acestea ucid dragostea, pentru că la baza lor stă mândria, care îi spune omului: „Meriți ceva mai bun”. Tot mai aprigă cu cât lumea este mai secularizată, pentru care „Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată”. Fudulie. Pride, adică. Sună cunoscut. Și, în loc să fie păcat, se promovează ca virtute prin politicile de subminare a familiei, împotriva cărora Biserica a luat mereu atitudine.

Nu sunt de mirare datele Institutului Național de Statistică, care arată că, în ultimii doi ani, „la fiecare zece căsătorii au existat aproximativ șapte divorțuri. În județul Cluj, situația este și mai pronunțată, (...) aproximativ un divorț la fiecare două căsătorii”. În urma acestora rămân copii trauma­tizați, cu efecte pe care le resimțim din plin în școli și care, pe viitor, vor adânci problema în propriile familii, dacă le vor mai întemeia.

De ce este Clujul fruntaș? Nu știm, poate pentru că familia nu este destul de profitabilă pentru industriile de divertisment și cele care fac bani din păcatele oamenilor. Festivalul Untold adună an de an tineri frumoși și liberi, sunt deja cunoscute culisele acestui fenomen. Orientarea festivalului către o temă fantastică, magică, specifică new-age-ului, creează un teren propice pentru diferite experiențe. Anul acesta, Sadhguru a propus, ca soluție pentru factorii care divid umanitatea, printre care și apartenența religioasă, meditația, dar prin aplicația Isha (care presupune, culmea, o altă apartenență religioasă), despre care am mai scris în articolul „Cântecul sirenei - New age”. Clujul pare un mediu ofertant și pentru ong-uri care promovează schimbarea de mentalitate în direcția sexului cât mai liber, că doar fudulia e soră cu prostia. Pentru afaceri, e de bine.

Eufemisme

Pentru oameni, dimpotrivă, pentru că mentalitatea care trebuie schimbată este cea creștină, ca să se înfrângă rușinea tinerilor și zbaterile conștiinței. Dar, pentru a face acceptabilă această trecere, i se spune altfel, de exemplu, lărgirea orizonturilor sau evoluție personală, într-un cuvânt, open-minded. Cam tot așa cum s-a făcut trecerea de la pruncucidere sau avort la întrerupere de sarcină, de la sodomie la fluiditate de gen, de la curvie la concubinaj sau uniune consensuală, de la preacurvie sau adulter la mai nou înființata non-monogamie, un alt nume pentru uniunea deschisă. E destul să notăm că aceste relații, numite elegant non-tradiționale, ca să-i prostească pe cei care se consideră high-class (fudulia, bat-o vina), sunt promovate lunar în Cluj, prin evenimentele PolyMeet organizate de Asociația CARE, care are în comun cu centrul CARE din CNB „George Coșbuc” cel puțin faptul că ambele au promovat piesa „Monoloagele vaginului”. Non-tradițional desemnează de fapt toate formele de desfrânare din import, venite pe caii mari ai fondurilor europene și mânați de biciul progresismului.

Pentru a limpezi elevii smintiți de ong-uri plătite să promoveze ideile lui Kinsey, le-am pus la dispoziție unele fragmente din cartea „Pornografia, maladia secolului XXI”, care prezentau studii legate de neurobiologia vieții intime, modul în care acționează în organism dopamina, prolactina și oxitocina. Pe baza lor, autorul Virgiliu Gheorghe, biofizician și doctor în bioetică, a demonstrat că „scoaterea sexualității din contextul afectiv al relațiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietății și al depresiei, al dependenței de sex și al confruntării cu patologii de tot felul”.

Apolinic și dionisiac

Dar problemele familiei nu sunt numai de import, nici pe acasă nu e mai roz. Încet, dar sigur, neamul devine orizontal. Este emblematic faptul că la nunți, de la miezul nopții, manelele date la maximum transformă totul într-o scenă de neoprit. Iar DJ-ii nu se lasă convinși de tinerele familii nici să schimbe registrul, nici să dea mai încet. Siluire și control. Până la urmă oamenii dansează cum li se cântă și fac ce li se spune. Mai mare păcatul că după o slujbă minunată la biserică, tot felul de momente inventate capătă valoare de ritual. Spre exemplu, turnul cu shoturi care apare triumfal spre a fi date peste cap în ritmul unei manele asurzitoare. Uite-așa, după închinarea înaintea lui Dumnezeu, care i-a unit pe cei doi, noaptea se transformă într-o altă închinare, dionisiacă. Și nu spune nimeni ca nunta să fie numai în notă apolinică, pentru că omul nu este numai rațiune și spiritualitate, ci și trup, dar este de notat că trupul este un rău stăpân.

Dacă nunta este creștină, atunci și masa să fie cu rânduială. Altfel, după cum arăta sociologul Bogdan Bucur, „maneaua, prin mesajele pe care le transmite, nici măcar subliminale, ci la vedere, în care sugerează posedarea de femei focoase și numeroase, mașini scumpe, lanțuri de aur la gât și destinații exotice, distruge din interior eșafodajul construcției naționale și europene”. Adică familia, temelia neamului. Unde mai pui că linia melodică (dacă se poate numi așa), sunetele guturale sau lascive și ritmurile provocatoare, care aruncă mintea de la buric în jos, au infestat deja muzica populară, ușoară și, uluitor, aruncă umbre și asupra unor pricesne. Kitsch.

Pelaghia

Relațiile non-tradiționale sunt propuse în general de bărbați, femeile care acceptă au speranța că prin aceasta își vor menține relația. De cele mai multe ori este vorba de tinere care au avut experiențe nefericite sau poartă trauma unei vieți de familie în care mamele au încercat să își salveze căsniciile răbdând infidelitatea bărbatului. Varianta non-monogamă, oferind o presupusă libertate și femeii, este doar o etichetă care vrea să facă înșelarea acceptabilă, deci mai puțin dureroasă. Dar legitimarea derivelor partenerilor este de fapt o înfrângere cu efecte gra­ve, fizice, psihice și mai ales duhovnicești. În forul lor interior, tinerii simt trădarea și faptul că au căzut la nivel animalic, deși căutau iubirea. Toți au visat cândva că vor fi Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, „cel mai frumos model literar al familiei”, după cuvântul părintelui Marcu Kavsocalivitul.

În cartea Benedictei Ward despre sfintele care mai înainte au fost desfrânate găsim evenimentele care au dus la convertirea și schimbarea radicală a vieților lor, în sensul unei iubiri transfigurate pe cele mai înalte trepte duhov­nicești. Pelaghia, actrița frumoasă ca o zeiță, care smintea lumea mergând îmbrăcată (mai degrabă dezbrăcată) provocator, cu un alai de admiratori, a putut alege calea sfințeniei pentru că s-a găsit un om care să o privească cu mintea curată, episcopul Non. Acesta i-a admirat râvna de a se înfrumuseța, s-a smerit că nu are o asemenea râvnă pentru a se face plăcut lui Dumnezeu și s-a rugat pentru mântuirea ei. Biruită de frumusețea lui duhovnicească, Pelaghia s-a botezat și s-a dedicat lui Dumnezeu.

Astăzi o mulțime de frumuseți se oferă privirilor, căutând, asemenea ei, admirație, bani, plăceri și puțini sunt cei care să mai spună copilă sau înger în loc de carne sau femeie. Dar sunt. Și să dea Domnul să fie tot mai mulți care să vadă în aproapele lor, oricât de căzut ar părea, o licărire de lumină. Cu rugăciune ea poate deveni un foc mistuitor care să ardă toată necurăția și să lase tinerii să găsească iubirea pe care, poate, au căutat-o greșit din mândrie. Iar despre divorț, doar atât: rugăciunile părinților, de aici sau de dincolo de lume, întăresc casele copiilor. Să ne rugăm!