Să stăm bine!

Haloween sau Sâmbăta morților? Unde și cu cine ne adunăm? Aceasta este întrebarea fiecărei toamne. În acest an, ca de obicei, a fost concurență mare și oferta pe măsură: costume surprinzătoare, unele hazlii, altele macabre sau chiar demonice; Castelul Bran în top, afaceri în derulare și Biserica sub restricții Covid. Unde să ducem copiii? Să participe la un eveniment esențial pentru viața lor, actuală și veșnică, prin pomenirea plină de dragoste și milostenie a înainta­șilor lor, participând la Sfânta Liturghie și implicit la limpezirea și îmbunătățirea propriei vieți, sau la o sărbătoare de împrumut, cu origini neclare și implicații pe măsură?

Sunt voci printre psihologi care spun să nu le stricăm copiilor distracția, considerând starea de bine esen­țială. Dar starea de bine neînsoțită de discernământ duhovnicesc poate avea repercusiuni în veșnicie. De fapt, întrebarea este: cui și cum slujim? 

O viziune magică

Într-un sistem care stimulează emanciparea copiilor față de părinți și tradiție, înlocuirea vieții religioase cu un surogat atrăgător, din care Halloween-ul este numai vârful aisbergului, este inevitabilă. După o copilărie populată mai puțin cu basme tradiționale românești și mai mult cu povestiri englezești despre magie și ocultism, asediați de jocuri pline de personaje fantastice cu superputeri, promovate în orice supermarket, deschiderea elevilor spre lumea spirituală lasă loc larg oricăror duhuri. Nu este de mirare că mulți din clasele mai mari, după ce depășesc perioada fantastică, stimulați de lumea virtuală în care petrec mare parte din timp, își orientează curiozitatea și spre lumea îngerilor, dar nu în viziunea Bisericii, ci în diverse variante sincretice, care se concretizează în terapii cu îngeri, meditații, invocări, vise și o atracție irezistibilă pentru paranormal.

Dorința de a avea putere pentru a rezolva diferite probleme cotidiene îi împinge pe unii elevi către forme mascate de magie, discipline bazate pe folosirea energiilor, fără a înțelege principiile acestora, sau către diferite școli de arte marțiale, care poartă în spate elemente de spiritualitate străină de Ortodoxie, de cele mai multe ori atașate practicilor yoghine. Răspunzând unor rătăciri de acest fel, părintele Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei a pus în evidență existența energiilor înge­rești, omenești și naturale, prin com­parație cu Arhetipul divin, Ființă-Energie, arătând că diferitele terapii energetice fac confuzii între energiile create și cele necreate, folosind energiile create afectate de cădere, socotind că folosesc energii divine.

Dar este o diferență fundamentală între Har, ca Energie necreată divină ce izvorăște din Sfânta Treime și se împărtășește oamenilor de către preoți, cu precădere prin Sfintele Taine, şi energiile create. Este adevărat că sfinții au depășit posibili­tățile firii, dar prin îndumnezeire, fiind plini de Harul Sfântului Duh. Aceasta este calea pentru orice om, strădania de a se sfinți prin comuniune cu Dumnezeu, cu sfinții, cu îngerul păzitor. Duhul suflă unde vrea, Dumnezeu este liber și a înzestrat cu libertate și făpturile Sale personale, de aceea cei care caută să folosească puteri supranaturale nu pot constrânge prin variate ritualuri decât îngerii căzuți, utilizând energiile lor demonice, aflate la îndemână, căci „lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1 Ioan 5, 19).

Să luăm aminte!

Ca urmare, nu de puține ori elevii vin către noi, profesorii, tulburați fie de vise, gânduri insistente, fie de evenimente neprevăzute ale vieții care le descoperă existența răului, dar și lucrarea îngerilor păzitori. Desigur, le dăm răspunsuri punctuale, dar avem și o seamă de locuri în programă unde putem aborda problema îngerilor și a energiilor îngerești mai structurat, fie la clasa a noua, în lecția special dedicată, fie la clasa a zecea și a unsprezecea, în lecțiile privind magia, superstiția, fenomenele normale şi paranormale, minunile și falsele minuni, sau la clasa a douăsprezecea, în lecțiile privind viața veșnică. Mulți elevi sunt pasionați de demonologie, exorcizări, fenomene paranormale, alimentate prin mulțimea de site-uri, care arată cum să fie aflați îngerii păzitori în funcție de data nașterii sau cum să fie folosiți alături chiar de Sfinții Arhangheli, pentru tot soiul de energizări și alte activități oculte. De aceea, învățăturile despre crearea și rolul îngerilor în întreaga făptură și în raport cu oamenii, despre căderea îngerilor și rolul central al Sfântului Arhanghel Mihail în păstrarea ordinii cerești sunt esențiale pentru eliminarea unei eventuale viziuni idolatre. Cuvintele sale sunt emblematice: „Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu”.

Important este ca elevii să nu se concentreze pe rău, ci pe bine. Tratatele de demonologie, deși foarte importante pentru a cunoaște ina­micul, nu sunt pentru cei neîntăriți în credință. Aici fuga este mai sănătoasă. Îndemnul părintelui Ghelasie de a „nu blama răul” are, pe lângă înțelesul de acceptare a încercărilor, și pe acela de a nu intra sub nici o formă în relație cu el, de a-l ignora complet, pentru că orice atingere de el, chiar și osândirea lui, presupune focalizarea atenției pe rău și nu pe bine, deci o anumită contaminare. Cum spunea părintele Serafim Aldea: „Cu cât va urla diavolul mai mult pe lângă tine: Eu, eu, eu, despre mine e vorba! Fii atent la mine! Acordă-mi importanță de data asta! Uită-te la mine! Acordă-mi atenție! Înfrânge-mă! Cu cât strigă mai mult: Eu! Eu! Eu! în preajma ta, cu atât mai mult fii tăcut și îndreptat către Dumnezeu”.

Comuniune, nu dezbinare

După cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, ca oameni botezați, avem soluție: „Este adevărat că Satana ne ispitește, dar nimeni să nu pășească pragul casei sale până nu va fi rostit aceste cuvinte: Mă lepăd de tine, Satano, și de toată desfătarea ta, și de toată slujba ta, și mă dau Ție, Hristoase! Nu ieși niciodată din casă fără a fi rostit cuvintele acestea. Ele trebuie să fie pentru tine un toiag, o armă și o tărie neînvinsă. Pe lângă aceste cuvinte, mai fă și semnul Sfintei Cruci pe fruntea ta”.

Da, aceasta este situația, trăim într-o lume în care lucrarea celui rău este din ce în ce mai vizibilă, prin duhul de răzvrătire, de dezbinare, despărțire, fărâmițare, conflict, izolare și chiar de competiție în loc de desăvârșire personală. Dar, putem în fața dezbinării să opunem comuniunea în iubire. În primul rând, față de Dumnezeu, apoi față de ocrotitorii noștri, de cei dragi, de lumea întreagă. Părintele Rafail Noica arată clar: „Toate se leagă şi se dezleagă în Duh şi în nevăzut”, „chemaţi-L pe Dumnezeu! Zicem că Iisus Mântuitorul este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om. Îndrăznesc să spun că lui Dumnezeu îi place să mijlocească între om şi om. Chemaţi-L pe Dumnezeu mijlocitor între tine şi vrăjmaşul tău, între tine şi cei cu care te-ai certat şi să vezi...”

Mă gândeam de curând la durerea și gustul amar pe care îl avem atunci când știm că avem de dăruit atât de multe și nu ni se cer sau nu sunt primite. Cu cât mai mult Îl întristăm pe Dumnezeu, pe sfinți sau pe îngerii păzitori când nu le cerem, sau le ignorăm darurile și ajutorul. Lumea este în dezagregare pentru că dragostea neîntreținută prin rugăciune, dialog permanent, comuniune moare. Hristos, înainte de patima Sa, ne-a arătat prin rugăciune dorința ca toți oamenii „să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desă­vârşiţi întru unime” (Ioan 17, 22-23).

Prin rugăciunile îngerului păzitor, ale Sfinților Arhangheli și ale tuturor puterilor cerești putem lepăda orice dezbinare și putem birui orice rău, rostind smerit, uniți într-un gând: „Slavă Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe îngerii Tăi ca să slujească mântuirii noastre! Amin!”