Într-o zi ploioasă şi răcoroasă a lunii mai, ne-am întâlnit la Schitul Darvari cu noul stareţ al obştii, protos. Ghelasie Iorga. Ataşat mănăstirii şi credincioşilor de peste 12 ani, părintele Ghelasie şi-a propus să continue misiunea în mijlocul tinerilor, în special al celor dependenţi de droguri, şi să îngrijească de obştea dinăuntru şi „obştea“ din afară, cum îi numeşte pe credincioşi.
Preacuvioase părinte Ghelasie, de cât timp sunteţi la Schitul Darvari şi ce vă leagă de această aşezare monahală?
Este greu să vă spun de cât timp sunt, pentru că eu am fost în două etape aici, în perioada 2001-2002, după care am fost detaşat la Mănăstirea Cristiana din Bucureşti, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarhul Teoctist. Apoi am fost plecat în diferite locuri, întotdeauna prin binecuvântarea ierarhilor, dar mereu am ţinut legătura cu obştea şi credincioşii de aici, până când am revenit în 2009. Mă leagă foarte multe de Schitul Darvari, sunt foarte mulţi credincioşi pe care îi cunosc de aproape 12 ani şi ei vin de atunci aici la slujbe. Mă leagă şi duhul Schitului Darvari, pentru că este un duh al părinţilor atoniţi, care au fost aici până în anul 1959, când regimul comunist l-a închis.
Cum este prezent acest duh aici?
Acest duh atonit, noi, călugării, vieţuitorii de aici, îl simţim printr-un duh al smereniei. Mărturisesc şi oamenii care vin aici, spunând că, chiar dacă suntem în Bucureşti, totuşi se simt ca şi cum ar intra într-o mănăstire veche şi cu rânduială. Şi eu întotdeauna spun că acest lucru se datorează acestor părinţi duhovniceşti şi îmbunătăţiţi. Desigur, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, şi noi facem Sfânta Liturghie zilnic, pomenim pe credincioşi, avem rânduiala după cum se face în sfintele noastre mănăstiri. Dar acest duh totuşi eu spun că există datorită părinţilor atoniţi care au petrecut aici o perioadă îndelungată de timp.
La mănăstirea noastră, cel mai mult vin tineri, chiar şi cei din ASCOR, dar în general tineri şi oameni „frumoşi“, oameni care sunt liniştiţi şi cu educaţie duhovnicească. Nu noi i-am ales, ci ei au venit şi sunt cuminţei, adică ascultă slujba cu trăire, se implică duhovniceşte, şi eu spun că suntem o familie. De altfel, eu îi numesc „obştea“ din afara mănăstirii, noi suntem obştea din interior, pentru că petrecem aici, suntem aici, iar ei sunt cei din afară, pentru că vin şi ţin legătura cu noi.
Din spusele lor, ce înseamnă Schitul Darvari pentru tinerii aceştia?
Schitul Darvari înseamnă familia, pentru că ei aici se regăsesc, ei trăiesc fiecare în familiile lor, dar duminica şi nu numai, ci şi în celelalte zile ale săptămânii, ei vin şi chiar îşi dau întâlnire aici. După ce participă la slujbă, stau şi discută cuvinte de suflet, cuvinte duhovniceşti şi chiar uneori merg de aici şi la alte biserici şi mănăstiri, de la Darvari pornesc la drum, ca să zic aşa. Noi, părinţii, suntem apropiaţi de ei. De altfel, acesta este rolul nostru, al călugărilor, în oraş, sigur că este şi de rugăciune şi de meditaţie, dar trebuie să ne implicăm şi în viaţa credincioşilor.
Cum se implică monahii de aici în viaţa acestor tineri?
Părintele ieromonah Ioan, care se ocupă de bibliotecă, îi duce în bibliotecă, le arată o carte, discută, şi aşa începem uşor, uşor să punem sămânţa cea bună. Ei se simt la Schitul Darvari ca acasă. Chiar îmi spunea cineva că a găsit curtea bunicilor, după ce a petrecut o perioadă de timp în Bucureşti, fără să cunoască pe Dumnezeu. De altfel, în orice curte de biserică trebuie să te simţi acasă.
Ştiu că îi ajutaţi şi pe tinerii care au renunţat la droguri. Cum anume?
Da, noi avem deschidere pentru toţi, chiar şi eu personal mă ocup de câţiva astfel de tineri, şi le-am acordat tot timpul, ca şi cum altceva nu mai aveam de făcut în mănăstire. Îi aştept cum îl aştepta tatăl pe fiul risipitor, chiar dacă nu-i cunosc. Aici au simţit căldura, dragostea şi harul lui Dumnezeu.
Ce şanse sunt pentru aceştia?
Sunt şanse foarte mari. În primul rând nu trebuie să-i contrazici cu nimic şi nu trebuie să le spui că ei sunt greşiţi. Trebuie să-i iubeşti aşa cum sunt ei şi pe parcurs să modifici ceva la ei. Trebuie să le oferi multă, multă dragoste, pentru că în perioada aceasta au nevoie de dragoste şi îngăduinţă. Doar aşa ei au drag ca să mai vină. Vorbesc foarte mult, pentru că sunt inteligenţi, fie au terminat o facultate, fie au abandonat-o din cauza dependenţei. Trebuie să-i asculţi, filozofează mult, totodată îşi aduc argumente că nu sunt pierduţi şi calea drogurilor este cea bună. La început îi laşi, comportamentul lor este tipic, deja îl cunoaştem, dar la un moment dat inima lor se umple de lucrarea lui Dumnezeu şi atunci încep să-şi dea seama singuri că ceea ce au filozofat până acum nu este Adevărul.
Care ar fi cele mai puternice argumente pe care le putem aduce dependenţilor pentru a renunţa şi a reveni la Hristos?
Că ei sunt chipul lui Dumnezeu, că ei au valoare, iar viaţa lor nu trebuie să se termine la 20, 25 sau 30 de ani. Ei, la un moment dat, conştientizează că dacă continuă aşa, fie ajung oameni rataţi, fie se îmbolnăvesc şi mor, pentru că hepatita C apare frecvent la dependenţi. De altfel noi, în primă fază, după ce devin fiii noştri duhovniceşti şi prietenii noştri, îi trimitem să-şi facă analize ca să ştim următorii paşi.
Au scăpat mulţi tineri de dependenţă?
Avem aici câţiva ucenici care şi-au adus şi prietenii şi care în momentul acesta sunt fii ai lui Dumnezeu curaţi, fii buni, fii legitimi, se spovedesc, se împărtăşesc, ţin posturile cu stricteţe şi sunt fericiţi, au chipuri senine. Mă bucur pentru ei. Împreună am mers în pelerinaje să le arătăm frumuseţea lui Dumnezeu prin creaţia Sa, prin natură, prin mănăstiri, prin tot ceea ce este frumos, tot ceea ce este filocalic.
Ca nou stareţ al Schitului Darvari, vă rugăm să ne împărtăşiţi din planurile de viitor ale sfinţiei voastre?
În lucrare nu neglijăm nici o vârstă, pentru că toţi sunt copiii lui Dumnezeu până la urmă, dar tot către tineri ne vom orienta mai mult, fiindcă ei sunt viitorul ţării şi al Ortodoxiei. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel vom avea o serie de pelerinaje la mănăstirile şi bisericile de la noi din ţară, dar şi din Israel, ne propunem în august să avem un pelerinaj şi în Rusia. Desigur, aceste pelerinaje sunt organizate de Schitul Darvari în colaborare cu Agenţia de pelerinaj „Basilica Travel“ a Patriarhiei Române.
Vom continua catehezele de duminică după Vecernie, în curtea mănăstirii, unde avem discuţii libere, ca tinerii să se poată exprima altfel decât în cadrul bisericii. Sperăm ca prin aceste cateheze să mai schimbăm şi noi câte ceva în mentalitatea tinerilor.
Planuri de viitor sunt şi pentru o lucrare duhovnicească frumoasă, cu multă slujire pentru Dumnezeu şi oameni şi să fim totdeauna cu inima deschisă şi să colaborăm cu tinerii pe orice latură duhovnicească. Dar în primul rând pelerinajele, pentru că-i adună, îi face să fie o familie şi rămân prieteni după ce au petrecut câteva zile împreună. Acum ei vin împreună la biserică şi cel mai frumos am văzut că se invită la masă duminica unii pe ceilalţi, pregătesc împreună mâncarea şi se adună chiar şi 20 de persoane la o masă. Aceste pelerinaje sunt deosebite, cântăm împreună cântece religioase, dar şi patriotice. Pentru că un patriot trebuie să fie credincios şi un credincios trebuie să fie patriot.
