POEZIE: Alexandru Cazacu

ODATĂ CU ÎNGERUL

Aripile bandajate ale păsărilor 
lovind ferestre străjuite 
de ghirlandele primăverii salbăticite
și pielea albă a peretelui tremurând
odată cu îngerul
care încearcă să acopere cu trupul său 
plaga corozivă ce se întinde 
peste linia ivorie a orizontului

Și convoiul ostenit al clipelor 
în seara aceasta 
când nimeni nu vrea să se sacrifice 
și nimeni nu vrea să trădeze
iar pentru iubirile aproapelui
ce lent se îndepărtează 
sângele sapă în noi alte vene 
așa cum un miner 
uitat în miezul pământului 
construiește o nouă galerie.

ALUMNI 

Suntem alumnii acestui Octombrie
trecut prin o mie și una de lentile
menite să arate cum fantasma duminicii 
cere azil în duminica aceasta
când risipa și uitarea
vor îmblânzi durerea discretă
a zilelor care ne-au strâns trupul
precum o menghină ce-și apropie fălcile 
puțin câte puțin
sub frigul dimineții ajunse la senectute 
Măsurăm cu rănile mici vinovăția
atunci când nisipul 
în alt nisip se împrăștie 
prin clepsidre transparente 
până la ultimele detalii
tot mai aproape de traficul cu așteptări 
ce nu ne-au aparținut 
pe de-a întregul niciodată.

RESTAURARE

Indiferența și dorința 
părăsite
pe crucea începutului de toamnă
în bogăția unui pustiu 
Loc al faptei
Inventar al ungherelor luminate
între răsărit și apus
când orele primejdiei
ni se culcă supuse la picioare
iar pasărea fără cuib
trece dintr-o cetate în alta
asemeni învățătorilor 
înveșmântați în cămașa
singurătății iertătoare
împărțind cuminecăturile 
firimitură cu firimitiră
pentru ca ruina dimineții 
să devină dimineață.