Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Alexandru Cazacu
ODATĂ CU ÎNGERUL
Aripile bandajate ale păsărilor
lovind ferestre străjuite
de ghirlandele primăverii salbăticite
și pielea albă a peretelui tremurând
odată cu îngerul
care încearcă să acopere cu trupul său
plaga corozivă ce se întinde
peste linia ivorie a orizontului
Și convoiul ostenit al clipelor
în seara aceasta
când nimeni nu vrea să se sacrifice
și nimeni nu vrea să trădeze
iar pentru iubirile aproapelui
ce lent se îndepărtează
sângele sapă în noi alte vene
așa cum un miner
uitat în miezul pământului
construiește o nouă galerie.
ALUMNI
Suntem alumnii acestui Octombrie
trecut prin o mie și una de lentile
menite să arate cum fantasma duminicii
cere azil în duminica aceasta
când risipa și uitarea
vor îmblânzi durerea discretă
a zilelor care ne-au strâns trupul
precum o menghină ce-și apropie fălcile
puțin câte puțin
sub frigul dimineții ajunse la senectute
Măsurăm cu rănile mici vinovăția
atunci când nisipul
în alt nisip se împrăștie
prin clepsidre transparente
până la ultimele detalii
tot mai aproape de traficul cu așteptări
ce nu ne-au aparținut
pe de-a întregul niciodată.
RESTAURARE
Indiferența și dorința
părăsite
pe crucea începutului de toamnă
în bogăția unui pustiu
Loc al faptei
Inventar al ungherelor luminate
între răsărit și apus
când orele primejdiei
ni se culcă supuse la picioare
iar pasărea fără cuib
trece dintr-o cetate în alta
asemeni învățătorilor
înveșmântați în cămașa
singurătății iertătoare
împărțind cuminecăturile
firimitură cu firimitiră
pentru ca ruina dimineții
să devină dimineață.