Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Daniela Șontică
Fericit
Numeri petale de sânge,
respiri ușor,
este nevoie de curaj
să fii conștient,
să lași în derivă
orice catarg rănit,
să crezi că marea
îl va vindeca,
nu te îngrijora
că va ajunge
tocmai pe fundul apei
între moluște oarbe,
acela nu este un loc uitat -
acolo,
în evurile
din inima Domnului,
un copil aleargă fericit.
Cred
Sunt această insulă
neștiută
în mijlocul oceanului
înconjurată de rechini.
Pe plajele mele
cu nisip de culoare oranj
nu umblă decât Dumnezeu,
în palmierii mei violeţi
se zgârie vântul.
Colecţionez semne diforme,
îmi împodobesc gâtul
cu strigăte de ajutor ivite
din sticlele ajunse din larg
şi ştiu că în disperarea lor
oamenii
speră, cred și iubesc.
Înainte să fi aflat
De-aș fi povestit pe înțeles
tot ce vedeam
în haloul fiecărui lucru
De-aș fi înotat
strident
împreună cu peștii
din privirea mirată de copil
Dacă aș fi desenat
ochiul prelung
de peste lumea care creștea
și creștea albă ca luna
Înainte să fi aflat
că aceea era adevărata frumusețe.