POEZIE: Marius Iordăchioaia

Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, 2012, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia, 2013. Prezența sa publică și în spațiile literare este în general discretă. A participat la conferințe pe teme ­cultural-duhovnicești în Iași și la una dintre edițiile colocviului de literatură creștină al „Ziarului Lumina“ - „Ridicat-am ochii mei la munți”, organizate la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci”-Caraiman. Unele texte ale sale pot fi citite pe blogul personal și pe portalul Doxologia.

LUCRAREA
iată zdrobit zace lucrătorul
pe plugul său de lemn
până-n crucea nopţii a lucrat ogorul
căzut sub blestem

mâinile gleznele coasta i-s sparte
de râvnă câtă a pus
cu fruntea în spinii inimii mele
doarme Iisus

şi toată truda pentru bobul de rouă
ce-mi licăre-n ochi
ca steaua în geam...
s-a rupt apa inimii... se naşte
din piatră un fiu lui Avraam

CREȘTINUL
creştinul
e un om care îşi face un rost în lume
făcând lumii
un rost în cer

LA ANTICARIAT
Doamne, ce mai iubesc moartea poeţii!
ca s-o simtă pe ea îmbrăţişează
prieteni soţii idei
viaţa însăşi

am găsit la anticariat
volumul unul poet olandez
          din anii ‘80 şi
răsfoindu-l mi-am amintit
cât de mult iubesc poeţii moartea

ei scriu monologul halucinant
al mâinii de ebonită
care pare să ceară ajutor ieşind
din valurile unei mări de hârtie

stau într-un anticariat neîncălzit
printre vrafuri şi rafturi pline
                de cărţi
ca-ntr-o magazie de spovedanii
        şi pomelnice
niciodată duse la preot
în templul acestei culturi care
neputând să învingă moartea
îşi racolează adepţii
înfrumuseţându-le halucinant
        înfrângerea,

stau citind şi recitind acest vers
„unde ne-am putea ascunde
când bezna iese din noi
devastând în drumul ei totul
până şi propriile noastre
urlete?”

şi mă gândesc cu durere la toţi
           acei poeţi
la toţi acei oameni care
au murit departe de
îmbrăţişarea mântuitoare a Crucii
cu gurile încremenite
de voluptatea propriului urlet
în orgasmul fatal
al iubirii de sine

moartea veşnică domneşte în
        poemele lor
căci au o frumuseţe care
nu mă lasă să-i plâng

LEAGĂNUL GOL
când ies din casă
simt tot mai des nevoia
să mă opresc în micile parcuri
sau locuri de joacă
dintre blocuri

stând acolo pe o bancă şi
         privind iarba
redevin copilul care aştepta
într-un leagăn din curtea grădiniţei
să vină cineva
să-l ia acasă

apoi
întors în apartamentul meu
îmi fac o cafea mă aşez pe canapea
şi privind icoanele
aştept

să vină cineva
să mă ia acasă

OMUL DUHOVNICESC
omul duhovnicesc este
un băiat care ajunge bărbatul
în stare să apere
copilul din el

STILUL BRÂNCOVENESC
a trăi acum
cu bucurie şi generozitate
acea viaţă
care nu te părăseşte
când ţi se ia

capul

PIATRA ÎN APĂ
inima omului
stă
în lumina lui Dumnezeu
ca
o piatră în apă:

n-o poate cunoaşte
decât
zdrobindu-se...

CAPRE ȘI OI
există oameni
a căror credinţă în Dumnezeu
e plină de ei înşişi

aceasta se numeşte
religie;

şi sunt oameni

a căror credinţă e

plină de Dumnezeu

aceasta se numeşte
ortodoxie...

ADRESA
azi ninsoarea a redevenit cuvinte
și cuvintele lumină
și lumina dragoste
vorbirea cuiva care încearcă
    să-ți explice adresa
lui Dumnezeu

AZI IISUS
azi Iisus
ar avea o mie de procese penale:
cu Protecția animalelor pentru             că a scos biciul în Templu
de calomnie cu fariseii și cărturarii
cu Fiscul pentru că nu și-a declarat                     veniturile
cu cei de la Colegiul medicilor pentru că a vindecat fără atestat

azi Iisus
și-ar rosti Fericirile
de pe un munte de citații și facturi
învățându-ne cum să scăpăm
din acest iad civilizat numit birocrație
ce devorează sufletele
fără să verse
o picătură de sânge

ar scăpa-o pe femeia prinsă în adulter
de producătorii de filme pornografice
și asociațiile de feministe
iar pe copiii care ar veni la El
de educația sexuală droguri și                 sinucidere

asta dacă
nu L-ar asasina creștinii în inimile lor
de teamă să nu iasă în public
și să le pună în pericol
libertatea religioasă

FOREVER
când un om iubește
vrea să rămână pentru totdeauna
cu persoana iubită.
dar totdeauna
e ceva care aparține lui Dumnezeu.

a te căsători
înseamnă a merge la Dumnezeu
ca să iei acel totdeauna
pentru dragostea ta

iar acel totdeauna
coborât în dragostea oamenilor
se numește

Hristos

MÂNTUITORUL POEȚILOR
Ce fiară apatică doarme sub pielea mea
hibernând sub gheața veșnică a                 indiferenței
întorcând capul când lumea urlă
de durere și de necaz?
se întreabă poetul Fidelito Cortes
savurând muzica propriei
spovedanii

numai Hristos ne poate elibera
de mândria
de a spune adevărul
și de neputința de
a-l trăi