Ascultare şi răbdare

Dragilor, vă voi povesti astăzi o întâmplare petrecută cu multe secole în urmă. Ea ne vorbeşte despre ascultare şi răbdare, despre roadele acestor virtuţi. Când îi ascultăm pe părinţi şi pe duhovnicul nostru, Îl chemăm pe Dumnezeu să ne vorbească, să ne arate numai faptele bune. Totodată, prin ascultare arătăm dragoste şi încredere. Cine este ascultător nu uită că Dumnezeu îi poartă de grijă şi îl ocroteşte. Iată cât de mult învăţăm din vieţile sfinţilor!

Se povesteşte că un cărturar a venit la un părinte din pustia Egiptului şi l-a rugat să îl facă monah şi să îl primească ucenic.

Stareţul i-a zis atunci:

- Dacă vrei să te primesc, vinde-ţi toată averea şi dă-o săracilor, aşa cum spune Domnul, şi te voi primi.

Iar cărturarul a făcut îndată aceasta. Apoi stareţul i-a spus de o altă poruncă şi l-a întrebat:

- Oare vei putea să te păzeşti şi să nu vorbeşti?

Iar ucenicul a făgăduit să nu vorbească şi a petrecut aşa cinci ani. Apoi au început alţii să îl laude pe el, iar părintele său i-a spus:

- Te vei duce pe tine în Egipt, la o viaţă de obşte.

Şi l-a trimis pe el vrând să vadă dacă va vorbi sau nu.

Dar acela, ţinând porunca, nu a grăit nimic. Părintele care îl primise a vrut să îl încerce dacă este mut sau nu şi l-a trimis pentru a duce un răspuns peste un râu mare, în vremea revărsării râului, pentru ca, de nevoie, să zică:

- Nu pot trece.

Şi a trimis un alt frate după el ca să vadă ce face. Iar ucenicul care făcea ascultarea de a nu vorbi a ajuns la râu şi, neputând să îl treacă, şi-a plecat genunchii la rugăciune. Şi, iată, minune mare: un crocodil a venit, l-a luat pe el şi l-a dus de cealaltă parte. Apoi, după ce ucenicul a îndeplinit cele poruncite de stareţ, a venit la râu şi crocodilul l-a luat iarăşi şi l-a trecut înapoi.

Fratele trimis a spus toate acestea părinţilor şi fraţilor şi toţi s-au minunat.

Apoi, trecând ceva vreme, monahul care nu vorbea s-a mutat la Domnul. Iar părintele către care fusese trimis a vestit aceasta stareţului dintâi, zicând:

- Chiar dacă ai trimis un mut, el era îngerul lui Dumnezeu.

Atunci părintele din pustiu

i-a spus adevărul:

- Nu era mut, ci chiar prea vorbăreţ, dar, păzind porunca pe care i-o dădusem înainte, a petrecut asemenea unui mut.

Auzind acestea, toţi s-au minunat şi au slăvit pe Dumnezeu, primind mare folos de la aceste întâmplări.