Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Cuviosul Dimitrie cel Nou, într-o poveste despre darurile rugăciunii în pustie...
Cică Sfântul Dimitrie era cioban şi trăia cu oile în codru. Nici nu ştia că mai sunt şi alţi oameni! Nu ştia să se roage, doar sărea peste o cioată de trei ori şi spunea: „Acestea sunt ale Tale, Doamne!“. Mai sărea o dată: „Asta este a mea, Doamne!“
Într-o noapte şi-a visat semenii şi dimineaţa a pornit să-i caute. Era într-o zi de duminică. A văzut oamenii intrând în biserică şi s-a dus şi el. Văzând că oamenii poartă un fel de sarici în spate, a umplut cu paie un sac şi, luându-l în spate, a intrat în biserică. Oamenii s-au mirat, dar el nu înţelegea că le vedea păcatele! În biserică, ciobanul l-a văzut pe necuratul însemnându-i pe cei care nu erau atenţi la slujbă. Pentru că ciobanul se ruga cu evlavie, necuratul a tras de o piele de bivol, scoţând un sunet necuviincios. Sfântul Dimitrie a râs şi atunci cel rău l-a scris şi pe el pe răboj. Mâhnit, ciobanul a plecat şi, pe drum, nu mai mergea pe deasupra apelor ca până atunci! Şi-a dat seama că a păcătuit şi a hotărât să nu se mai întoarcă printre oameni. După mulţi ani, oamenii i-au găsit trupul sfinţit şi au ridicat acolo o biserică.
