Înţelepciunea vameşului la rugăciune

Dragii mei, pentru că ne apropiem de intrarea în Postul mare, astăzi am să vă spun o pildă care ne vorbeşte despre smerenie şi mândrie şi despre ceea ce este plăcut înaintea Domnului. Este vorba despre Pilda vameşului şi a fariseului, pe care o puteţi asculta în această duminică la Sfânta Liturghie şi o puteţi citi în Evanghelia după Luca (Lc. 18, 10-14).

Într-o zi, Domnul Hristos se afla în mijlocul unor oameni care se credeau drepţi şi plăcuţi lui Dumnezeu, dar îi dispreţuiau pe ceilalţi. Ei îi priveau de sus pe cei despre care credeau că nu duc o viaţă la fel de bună ca a lor. Pentru a-i face să înţeleagă că mândria nu este plăcută lui Dumnezeu, Mântuitorul le-a spus pilda vameşului şi a fariseului: Doi oameni au mers într-o zi la templu pentru a se ruga. Unul era fariseu, iar altul vameş. Fariseii erau oameni care cunoşteau foarte exact Legea lui Moise; ei îi criticau pe ceilalţi, considerându-se mai buni decât aceştia şi se lăudau în văzul tuturor cu cele pe care le respectau. Vameşii erau funcţionari care adunau impozitele de la oameni. Ei erau consideraţi oameni răi, mincinoşi, care adesea înşelau şi cereau mai mulţi bani decât trebuia, pentru a păstra o parte din ei.

În templu, fariseul stătea în picioare şi se ruga aşa: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, lacom, nedrept, sau ca acest vameş! Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau la templu o parte din tot ce câştig.

Vameşul stătea mai departe, cu capul plecat. Nu îndrăznea să îşi ridice ochii către cer şi doar repeta: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!

Şi Domnul Hristos încheie, spunând că rugăciunea vameşului a fost mai bine plăcută în faţa lui Dumnezeu, pentru că era o rugăciune smerită, în timp ce fariseul era foarte mândru, iar Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, în timp ce celor smeriţi le dă har.

Deci să luăm şi noi aminte şi să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să facem şi fapte bune, dar să avem şi smerenie pentru a vieţui cu adevărat după voia Domnului.