Sfântul Ioan Rusul şi puterea credinţei

Dragii mei, pe 27 mai este prăznuit Sfântul Ioan Rusul şi de aceea aş vrea ca în acest număr să vă povestesc puţin despre viaţa sa şi o mare minune săvârşită de el în timpul vieţii.

Sfântul Ioan s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. A participat la războiul din 1711, dus de ruşi împotriva turcilor. În timpul războiului a fost luat prizonier şi apoi a fost vândut unui ofiţer turc din oraşul Procopie, din Asia Mică.

Deşi stăpânul său se străduia mult ca toate slugile să fie de credinţă musulmană, Sfântul Ioan nu a vrut să se lepede de credinţa în Hristos şi a răbdat cu smerenie robia şi batjocurile. Într-o zi i-a spus stăpânului:

- Dacă mă laşi în credinţa mea, îţi voi îndeplini toate poruncile, dar dacă mă sileşti să-mi lepăd credinţa, mai degrabă poţi să-mi tai capul. Creştin m-am născut şi creştin voi muri.

Sfântul era rânduit să îngrijească vitele şi îşi petrecea nopţile în rugăciuni şi privegheri. Câteodată, noaptea, mergea la o biserică din apropiere şi se ruga mult în pridvorul acesteia. Tot aici mergea în fiecare săptămână şi se împărtăşea cu Sfintele Taine.

Văzând credinţa şi mărturisirea lui Ioan, Dumnezeu a înmuiat inima stăpânului său, acesta ajungând cu timpul să îl îndrăgească pe sfânt pentru blândeţea şi smerenia lui. Primind şi multă bogăţie, stăpânul a cunoscut de unde veniseră toate binecuvântările peste casa lui şi mărturisea aceasta tuturor.

Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în oraşul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soţia a pregătit o masă la care a invitat rudele şi prietenii soţului, spre a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia. Printre mâncăruri se afla şi un pilaf care îi plăcea foarte mult turcului, iar stăpâna i-a zis lui Ioan:

- Cât de bucuros ar fi fost stăpânul tău dacă ar fi fost aici şi ar fi gustat din acest pilaf!

Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Toţi au râs, dar stăpâna a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sărac.

Sfântul a luat farfuria şi, mergând în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie şi neîndoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din faţa ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă şi a spus că a trimis pilaful. Toţi invitaţii au râs de cuvintele sfântului.

Peste câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu sine şi farfuria de aramă, spre uimirea tuturor din casă. Apoi a povestit:

- În ziua în care aţi făcut ospăţul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Întorcându-mă seara în odaia mea pe care o lăsasem încuiată, am găsit această farfurie plină cu pilaf. Uitându-mă uimit la ea şi neînţelegând, am zărit cu şi mai mare uimire numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele.

Cu toată nedumerirea mea, m-am aşezat şi am mâncat pilaful care era foarte gustos. Şi iată, am adus farfuria şi văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înţelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toţi au fost cuprinşi de spaimă, iar soţia i-a povestit totul.

Vestea despre minunea Sfântului Ioan s-a răspândit repede şi nimeni nu mai îndrăznea să îl supere cu ceva.

La puţină vreme, sfântul s-a mutat la Domnul. Aceasta s-a petrecut în ziua de 27 mai, în anul 1730. Câţiva ani mai târziu, prin minune dumnezeiască, trupul său a fost descoperit întreg şi neputrezit, răspândind o minunată mireasmă. Sfântul Ioan Rusul săvârşeşte şi astăzi nenumărate minuni, dăruind tămăduire celor care vin şi i se închină cu credinţă.