Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor Sfântul Policarp cel milostiv şi darnic

Sfântul Policarp cel milostiv şi darnic

Un articol de: Magdalena Gheorghe - 20 Feb, 2010

Vă povestesc acum şi o întâmplare cu Sfântul Policarp, pe care îl prăznuim în săptămâna ce urmează, pe 23 februarie. Naşterea acestui sfânt s-a petrecut în chip minunat, în temniţă, unde părinţii îi fuseseră închişi pentru că Îl mărturiseau pe Hristos şi nu aduceau jertfe zeilor. Ştiind că îi aştepta sfârşit de mucenici, Dumnezeu a trimis un înger să ia pruncul şi să-l ducă unei văduve bogate. Aceasta i-a pus numele Pangratie, după tatăl său, şi l-a crescut ca pe propriul fiu. În tot ce făcea, Pangratie căuta să le urmeze părinţilor săi în dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Mama lui adoptivă era foarte bogată şi avea hambarele pline cu grâu şi multe alte roade. Dar tânărul Pangratie, fiind milostiv şi darnic, a dat săracilor până ce a golit hambarele. Când femeia s-a dus într-o zi la hambare şi le-a găsit goale, s-a mâhnit foarte tare, înţelegând că le golise Pangratie, în marea lui milostivire faţă de sărmani. Văzând aceasta, Pangratie a mers la hambare şi a început a se ruga cu stăruinţă lui Dumnezeu. Domnul i-a ascultat ruga şi a umplut hambarele cu mulţime de grâne şi bucate. Apoi a chemat-o pe mama lui, zicându-i: „Vino să vezi puterea şi darul lui Dumnezeu“. Văzând femeia minunea şi înţelegând învăţătura ce i-a dat Dumnezeu, i-a spus: „Iartă-mă, fiul meu, pentru mâhnirea mea. Mă bucur că vei putea să dai săracilor cât doreşti. De acum te voi numi Policarp“ (în greceşte, Policarp înseamnă multe fructe). De-atunci, oricine se afla în nevoie mergea la Policarp, ştiind că nu va pleca fără ajutor.