Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Fara categorie HomePage „Bilețelele” părintelui Neagu din Albești Paleologu

„Bilețelele” părintelui Neagu din Albești Paleologu

Un articol de: Dumitru Manolache - 24 Mai, 2018

Când omul Îl poartă pe Hristos în inimă, chiar dacă este mut, se va înțelege cu semenii, indiferent de neam sau de ani, căci fiecare vârstă îşi are limba ei. Comunicarea este element fundamental pentru exprimarea iubirii, pentru viaţa însăşi. Unde există iubire, e imperios să existe şi comunicare, deoarece iubirea aproapelui nu poate fi niciodată pasivă şi inactivă. Iubirea, inevitabil, se exprimă şi se îndreaptă spre ceilalţi. În acest fel de dragoste creștină se înscrie și slujirea părintelui Vali Neagu, parohul din Albești Paleologu, Protopopiatul Urlați, Arhiepiscopia Bucureștilor.

Într-o comunitate îmbătrânită și săracă, așa cum este cea din localitatea prahoveană Albești Paleologu, părintele paroh Vali Nea­gu a găsit o modalitate inedită de a rămâne permanent în comuniune cu enoriașii săi în vârstă, bolnavi și neputincioși, care nu mai pot veni la biserică. Sfinția sa, atunci când îi vizitează, le lasă și un bilețel cu data viitoarei întâlniri, pe care o onorează fără nici un fel de abatere. Iar revederea se prelungește și se transformă într-o formă de comunicare neîntreruptă cu semenii. Dacă acest mod prin care se exprimă dragostea frățească în Hristos ar dispărea sau, din diferite pricini, ar fi împiedicat, lucrarea sfinției sale ar produce rătăcire și poate dezamăgire. Fără acest fel de comunicare nu poate exista relație, comuniune, resursele duhov­nicești s-ar împrăștia, iar mijloacele de vindecare a rănilor su­fletești s-ar întrerupe și ele, legături anterioare s-ar scufunda în groapa fără fund a singurătăţii și disperării.

Vizitele programate

Părintele paroh Vali Neagu slujește la Albești Paleologu de 25 de ani, într-o parohie care, în ultima perioadă, a devenit din ce în ce mai îmbătrânită, mai săracă și cu credincioși tot mai puțini. Enoria are în prezent un număr restrâns de familii, adică în jur de 300. „Numai luna trecută am avut șase înmormântări. Mulți au plecat din sat la muncă în afara țării, așa că vorbim de o parohie îmbătrânită, dar și lipsită de locuri de muncă, adică din ce în ce mai săracă. Avem însă în sat o școală generală. Acolo crește și se educă, poate, viitorul comu­nității. Deci, marea problemă a noastră este îmbătrânirea. De oamenii în vârstă trebuie să ne îngrijim noi, atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Țin o evidență foarte strictă a celor bătrâni, bolnavi, pe care îi vizitez foarte des. De fiecare dată când merg la ei să-i spovedesc și să-i împărtășesc, le las și câte un bilețel pe care le scriu următoarea dată când îi voi vizita. Și ei țin acest bilețel la icoană și mă așteaptă... Întotdeauna am grijă să le duc câte ceva de mâncare, alimente, medicamente, ce pot și eu. Sunt în jur de o sută de persoane pe care le vizitez la data stabilită. În trei-patru zile, trec pe la toți. În afară de problemele duhovnicești, discut cu ei și probleme curente: despre ce se mai întâmplă prin parohie, despre starea lor de sănătate, despre copii și nepoți, ca în oricare familie”, ne mărturisește părintele paroh.

„Comunicarea înseamnă comunitate, şi nu singularitate. Comunicarea dă roade când participăm la acest proces şi întâmpinăm mesajul cu conţinutul nostru. Hristos nu a folosit principiul monologic. El, Care a fost întruparea desăvârşită a iubirii, i-a făcut pe oameni părtaşi Evangheliei pe care a propovăduit-o”, spune părintele Filoteu Faros în volumul „Administrarea iubirii”, și dă ca exemplu în acest sens convorbirea cu femeia samarineancă, în decursul căreia aceasta a fost ajutată să treacă de la înţelegerea superficială a semnificaţiei apei la înţelegerea pe care a oferit-o Hristos sensului apei vieţii. Și Sfintele Evanghelii cuprind multe exemple ale felului în care se poate transmite, comunica, iubirea Mântuitorului, iubirea frățească.

În această diversă formă de comunicare creștină se includ slujirea părintelui Neagu și împlinirea proiectului casei praznicale.

„Ne aflăm în faza de obținere a avizelor pentru a ridica în spatele bisericii acest obiectiv, pe care îl vom folosi și pentru alte activități social-filantropice, culturale, cu copiii etc. Construcția va dispune de o bucătărie, un spațiu pentru servit masa, o terasă mai mare, loc în care se pot organiza și alt fel de activități în afara celor praznicale. Va fi o clădire multifuncțională, pe care sperăm să o putem ridica repede, cu sprijinul primăriei, al credin­cio­­șilor și al binefăcătorilor noștri”, ne mai spune părintele.

Comunicare și răspuns

În acest spațiu se vor desfă­șura activitățile cu copiii parohiei. „Noi acordăm o grijă deosebită copiilor. În special celor de la grădiniță. Avem aici în biserică o cutie în care strângem donațiile credincioșilor, care sunt destinate exclusiv acestor copii. Din banii adunați le cumpărăm rechizite, dulciuri și ce le mai trebuie pentru a se dezvolta și a crește fără a duce lipsă de prea multe”, ne spune părintele.

Parohia desfășoară și un parteneriat cu școala. „Împreună cu elevii, pe care profesorii îi aduc la biserică să-i împărtășim, des­fă­șurăm diferite manifestări artistice, în special cu prilejul marilor sărbători. Suntem spri­jiniți în acest sens de doamna profesoră de religie, care este foarte inimoasă. Și toate lucrurile acestea ne bucură. Orice preot trebuie să știe și să se îngrijească de fiii lui duhovnicești, să comunice cu ei și să-i facă să trăiască efectiv viața comunională.

Recent, a decedat un credincios foarte sărac. Bine­înțeles că ne-am mobilizat și am ajutat fiecare cu ce am putut pentru ca să-i facem cele necesare, să respectăm datina creștină. În urma lui au rămas soția, doi copii cu handicap, de care trebuie să ne îngrijim. Lângă casa parohială locuiește, de asemenea, o familie foarte săracă. Are trei copii acasă, alți vreo trei pe la așeză­mântul părintelui Tănase de la Valea Plopului, iar acum femeia este din nou gravidă. Se descurcă foarte greu cu hrănirea lor. Nu poți să te așezi la masă și să știi că vecinul nu are ce să dea copiilor să mănânce. Așa că, de fiecare dată, preoteasa le duce câte ceva de mâncare. Ea mă ajută în primul rând când este vorba despre săraci. Sunt probleme punctuale pe care încercăm să le rezolvăm. Avem o evidență clară a cazurilor sociale cele mai complicate și, bineînțeles, ajutorul nostru se îndreaptă în primul rând către ei”, ne mai spune părintele Vali Neagu.

Din felul de slujire al sfinției sale înțelegem că dialogul, comunicarea sunt necesare pentru toate categoriile de relaţii, nu numai pentru cele personale sau duhov­nicești. Dacă un om spune că-L iubeşte pe Dumnezeu, dar nu comunică lucrul acesta cu aproapele său, înseamnă că nu este sincer.

Comunicarea înseamnă comunitate și comuniune. Și ele dau roade numai atunci când participăm toți la acest proces, când le întâmpinăm mesajul cu răspunsul nostru solidar, călduros, devotat, sincer și frățesc.