Cum distingem argumentele științifice de cele ideologice atunci când apărăm viața copiilor nenăscuți, când vorbim despre pro-viață? Aceasta este întrebarea al cărei răspuns l-au aflat tinerii de la „Studenți pentru Viață” în cadrul trainingului susținut la București de Bethany Janzen, director de strategie la organizația Jugend für das Leben („Tineret pentru viață”) din Austria și Germania. „Nu ne putem permite să avem temeri. Dacă ar depinde de noi, ar fi inutil. Dar noi știm că Dumnezeu este Cel Care câștigă aceste bătălii”, susține tânăra americancă.
Membrii și voluntarii Asociației „Studenți pentru Viață” au avut-o ca oaspete pe Bethany Janzen, 24 de ani, director de strategie la organizația Jugend für das Leben („Tineret pentru viață”) din Austria și Germania și fost și coordonator regional la Students for Life of America pentru un schimb de idei și experiență. Mai exact, trainingul pe care ea l-a oferit voluntarilor de la București s-a axat pe argumente în apărarea cauzei pro-viață.
În Statele Unite, apărătorii vieții au chipul tinereții, afirmă Bethany, în sensul că „suntem cea mai pro-viață generație de până acum”. Absolventă de afaceri și științe politice, ea s-a născut în Oregon, un stat foarte secularizat de pe Coasta de Vest a Americii. A crescut alături de cei trei frați ai săi într-o comunitate de familii creștine care-și educau colaborativ copiii în sistem homeschooling. Deși întreaga sa familie se pronunța pentru apărarea vieții copiilor nenăscuți, în liceu se temea să abordeze subiectul pro-viață. Mama ei îi sugera mereu să o facă, dar ea nu alegea niciodată pentru competițiile de dezbateri școlare acest subiect, temându-se să nu le piardă. Frica s-a risipit la universitate, unde a găsit un club al studenților pro-viață. După prima întâlnire, i-au oferit funcția de vicepreședinte. Atunci s-a gândit că Dumnezeu o cheamă într-o misiune de care până atunci se ferise. Și a învățat cum să-i abordeze până și pe cei mai strașnici oponenți în dezbateri față către față.
Argumente pro-viață
Cum distingem argumentele științifice de cele ideologice în dezbaterea pro-viață? Aceasta este tema ce a stat la baza trainingului oferit voluntarilor de la București, axat pe argumente în apărarea cauzei pro-viață. Știința certifică realitatea, iar pe baza ei se construiesc diverse opinii și filosofii. Acestea, ca orice opinie sau construct teoretic, sunt mai mult sau mai puțin adecvate realității, le explică americana tinerilor bucureșteni. Ea îi mai sfătuiește să fie amabili, să-și asculte interlocutorul, pentru a identifica eventuale nevoi de sprijin, să clarifice posibile obiecții și să identifice puncte comune care oferă terenul propice de întâlnire a unor vederi comune.
Dezbaterile de acest tip sunt foarte intense în SUA la ora actuală, când americanii pro-viață și cei pro-avort sunt împărțiți în două tabere aproape egale. Poziția pro-viață a câștigat foarte mult teren, mai ales în rândul tinerilor. În SUA, din 1973 încoace, avortul este legal pentru orice motiv și permis și în ultimul trimestru, până la nouă luni de sarcină. Dar mobilizarea societății civile americane, prin oferirea de ajutor concret mamelor tinere, celor singure și familiilor în nevoie, a fost exemplară. S-a ajuns ca toate centrele de sprijin în criza de sarcină să fie cu mult mai numeroase decât clinicile de avort, spune Janzen.
Dialogul iubirii
Pe lângă oferirea de sprijin concret femeilor care aleg să-și nască copiii, organizațiile din SUA pun foarte mult accentul și pe educare și informare. „Students for Life of America” a format în 12 ani o rețea de 1.200 de grupuri de educatori. Aceștia discută cu fiecare tânăr în parte despre problematica pro-viață și drepturile copiilor nenăscuți. Mesajele sunt pozitive, pașnice și bazate pe fapte științifice. „O întrebare pusă cu dragoste poate da de gândit. E foarte important ca oamenii să ne cunoască personal, pentru a vedea că nu suntem niște ciudați plini de ură, așa cum suntem adesea prezentați”, precizează tânăra americancă.
Scopul este crearea unor relații personale. Între 10% și 20% din interlocutorii lor păstrează dialogul deschis, participând și la taberele de tineret și alte evenimente ale organizației. Aproximativ 1% se implică în organizație, devenind și ei educatori pentru tinerii de aceeași vârstă cu ei. Bethany își vede activitatea ca pe „un mentorat bazat pe iubire, după modelul biblic, o acțiune la firul ierbii făcută pentru Dumnezeu, nu pentru sine”. Aceasta a determinat-o să parcurgă la volan până la 56.000 de kilometri pe an pentru a ajuta la formarea de comunități ale tinerilor pro-viață în campusurile universitare. A fost mentor pentru aproximativ 600 de studenți, care la rândul lor au devenit mentori pentru alții. Au învățat cum să vorbească despre sexualitate, despre criza de sarcină și trauma post-avort. Ei câștigă mintea și inima celorlalți pentru adevărul vieții și le indică femeilor în criză de sarcină organizațiile care le pot ajuta să păstreze copilul dacă doresc.
„Dumnezeu câștigă bătălia”
Misiunea ei este „schimbarea culturii”. Tinerii își creează propriul viitor prin implicare curajoasă și tenace și deschidere către celălalt. „Cu cât am devenit mai implicați și mai activi, am constatat o schimbare dramatică de mentalitate. Trebuie să fim acolo, să nu ne temem să vorbim cu oamenii, să le întindem mâna și să îi chemăm alături de noi”, spune Bethany Janzen. De curând, ea a decis să activeze în Europa pentru că i s-a părut că a detectat aici o oarecare distanță între oameni. Este convinsă că tinerii pro-viață din Austria, Elveția și Germania vor putea traversa această distanță pentru a schimba inimi. Luna trecută, ei au putut fi văzuți la marșurile pentru viață de la Berna și Berlin, neintimidați de contramanifestațiile virulenților activiști pro-avort. „Nu ne putem permite să avem temeri. Dacă ar depinde de noi, ar fi inutil. Dar noi știm că Dumnezeu este Cel Care câștigă aceste bătălii”, spune americana. Urmează, în noiembrie, Marșul pentru Viață 2018 de la Viena.
„De ce suntem aici?”
Gazda întâlnirii cu Bethany Janzen la București a fost Eliza Cloțea, studentă la Medicină și noul președinte al Asociației Studenți pentru Viață. „Ce ne-a adus împreună astă-seară? Am putea zice că prietenia, am putea zice că o comunitate pe care ne-o dorim, am putea zice și că setea de cunoaștere. Dar, dincolo de toate, a fost dragostea, pe care, în mod conștient sau nu, ne-o dorim cu toții”, a motivat Eliza acest eveniment. A mai fost un motiv ascuns care i-a adus pe unii la întâlnire. El s-a descoperit în mod surprinzător după ce Bethany a spus că „unul din patru americani de vârsta mea nu a ajuns să se nască. Le simțim lipsa”. Parcă s-au dărâmat niște bariere. Un bucureștean a mărturisit și el cu emoție în glas că i-au lipsit dintotdeauna frații săi nenăscuți. Iar altul a povestit în ce fel avorturile din familia lui au afectat relațiile dintre membrii acesteia. Și așa s-a descoperit dorul, tot un fel de iubire, doar că mai dureroasă prin absență.
„De multe ori ne gândim că suntem prea puțini sau singuri pe drumul pe care l-am ales. Ne întrebăm dacă vom lăsa ceva în urmă și dacă are rost să mergem în direcția în care societatea nu pare că se îndreaptă. Răspunsul este: nu, nu suntem singuri. Și da, totul are un sens, pe care poate că nu-l vedem azi, dar care încet-încet va da roade, materializându-se prin fiecare femeie care se simte liberă să aleagă viața pentru copilul ei și fiecare tată care se bucură să-și întâmpine copilul. Prin fiecare moment în care societatea realizează că orice copil, fie el și nenăscut, este o binecuvântare. Vizita lui Bethany arată un lucru: comunitatea pro-viață nu cunoaște granițe”, a adăugat Eliza, îndreptându-le tinerilor privirea spre viitor.
