Parohia Sudiți din județul Ilfov a desfășurat în perioada Postului Mare proiectul „Pași simpli spre oameni”, o acțiune social-filantropică de ajutorare cu pachete alimentare a persoanelor nevoiașe sau cu venituri reduse.
Scopul acestui proiect reprezintă cultivarea și sensibilizarea comunității parohiale în special, prin implicarea tinerilor pentru ajutorarea persoanelor vârstnice și a celor aflate în sărăcie.
La Cantina Socială „Sfânta Muceniță Filofteia” a Asociației „Diaconia”, filiala sector 4, a avut loc întâlnirea lunară din cadrul proiectului „Bătrânețe cu suflet de copil”, un proiect care își propune să ofere beneficiarilor nu doar sprijin material, ci și informații utile, oportunități de socializare și momente de bucurie.
Cu prilejul Zilei Naționale a Curajului, 5 iulie, Parohia „Sfântul Elefterie” din București, Paraclis Patriarhal, a organizat evenimentul „Inimi curajoase”, dedicat copiilor și familiilor din comunitate. Activitatea s-a desfășurat în curtea bisericii, sub îndrumarea părintelui paroh Valer Ulican, cu sprijinul voluntarilor parohiei.
O nouă acțiune în cadrul campaniei „Sănătate pentru sate” s-a desfășurat sâmbătă, 27 iunie, la școala gimnazială din localitatea Poienarii Burchii, județul Prahova. Medici voluntari, specialiști în cardiologie, diabet, nutriție și boli metabolice, chirurgie generală, pediatrie, gastroenterologie, psihiatrie, ortopedie și ginecologie au oferit consultații gratuite locuitorilor.
În data de 25 iunie 2026, la Cantina socială „Sfânta Muceniță Filofteia” a Asociației Diaconia, filiala Sector 4, a avut loc un nou atelier în cadrul proiectului „Bătrânețe cu suflet de copil”, dedicat
.jpg)
Duminica a 6-a după Rusalii (Vindecarea slăbănogului din Capernaum) Matei 9, 1-8 În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog
„În vremea aceea a venit un dregător și s-a închinat lui Iisus, zicând: Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune mâna Ta peste ea și va fi vie. Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers după el împreună cu
Fraților, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem prorocie, să prorocim după măsura credinței; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos - când se zidea Schitul Românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos, „primul stareţ, ieroschimonahul Nifon, plin de râvnă duhovnicească
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 551-552 „(...) La Mănăstirea Horezu. Acolo și-a continuat nevoința maica Matrona (Domnaru), în
Cuvântul „femeie” ne trimite multora gândul spre Eva, acea primă dătătoare de viață, care însă și-a împiedicat înveșnicirea prin păcat. Cuvântul „maică” ne călăuzește însă spre Cea care ne
Unul dintre paradoxurile lumii în care trăim este dat de tehnologie, care oferă acces nelimitat la cunoaştere - ca acţiune de a şti, de a afla -, însă viteza pe care o imprimă fluxului de informaţii
Sfântul Paisie Aghioritul este un mare sfânt contemporan al Ortodoxiei universale și cel mai iubit sfânt cuvios din Sfântul Munte Athos. Iubit și căutat - atât în viață, cât și după mutarea la cer, ascultat, citit, admirat, cinstit și slăvit -, este o lumină a credinței și a înțelepciunii duhovnicești din vremurile de astăzi. Împreună viețuitor și prieten al multor sfinți contemporani - să ne amintim doar de Sfântul Cuvios Tihon Rusul, recent canonizat, Sfântul Paisie a trăit nevoințe duhovnicești înalte cu firescul și naturalețea lucrurilor de rând. Făcea privegheri de toată noaptea; înălța rugăciuni cu lacrimi pentru toată lumea; se ruga pentru cei care nu se roagă; se ruga pentru cei care petrec noaptea în cluburi, consumând narcotice. Din milă și iubire, se ruga pentru toate categoriile sociale de oameni. Descriem în continuare prima parte a vieţii Cuviosului Paisie, până când a devenit rasofor în Sfântul Munte Athos.
În zilele noastre, chiar dacă mucenicia prin sânge nu mai este atât de prezentă ca în primele secole de după Hristos, creștinul este chemat la o mucenicie prin lacrimi, una chiar mai de preț decât cea prin
În astfel de momente este greu să vorbim despre un om pe care l-am cunoscut aproape trei decenii. Nu pentru că lipsesc cuvintele, ci pentru că sunt prea multe amintiri care se adună și pentru că o prietenie
