Proiectul social „Casă pentru Raluca”, la Tulcea

„Activitățile social-filantropice ale Bisericii sunt vizibile și necesare într-o lume supusă permanent suferințelor, provocărilor sociale și economice”, spunea Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, în binecuvântarea apariției volumului ce marca 10 ani de activitate social-filantropică a Protopopiatului Tulcea. Din multitudinea de cazuri rezolvate de acesta, astăzi îl vom prezenta pe cel al Ralucăi, o fetiță de clasa a V-a căreia Biserica i-a refăcut casa ruinată de ploi și ninsori.

„ Știința cea mai ­înaltă este să fii înțelept, iar în­țe­lep­ciu­nea cea mai înaltă este să fii bun.” Acest citat din Sfântul Tihon este scris în sala de ședințe a Protopopiatului Tulcea, acolo unde nu de puține ori „au venit oameni lipsiți să primească o mângâiere și unde s-au strâns adeseori colecte materiale care au fost trimise în județ, în Deltă sau în țară”, ne spune părintele protoiereu Gabriel Romeo Ispas. În acest citat regăsim întreaga filosofie a filantropiei Bisericii, ce se rezumă, simplu, direct și cuprinzător, în doar trei cuvinte: să fii bun.

Amplă activitate socială

Bunătate înseamnă și cantinele sociale „Sfântul Arhanghel Gavriil” și „Sfântul Apostol Andrei” ale protoieriei, și programul „Șanse egale pentru toți”, și contractele de asociere cu Primăria Tulcea, și „Centrul de servicii sociale cu funcțiuni multiple”, și cadourile de sărbători pentru bătrânii și copiii nevoiași, și ajutoarele pentru sinistrați, și colectele parohiale, și excursiile și taberele pentru copii. Și tot bunătate se numește și activitatea Asociației creștin-ortodoxe „Sfântul Ioan Casian”, care a desfășurat campania „Oamenii Deltei”, prin care s-au identificat și sprijinit copii din clasele a VIII-a care nu pot merge în oraș, la liceu, din cauza situației precare din familiile lor, ori s-au organizat excursii și tabere pentru copiii fără posibilități materiale, ori au fost ajutate familiile care trăiesc la limita subzistenței.

Din această ultimă categorie face parte și Raluca, o fetiță de clasa a V-a, care locuia împreună cu mama ei, Marinela P., într-o veche casă de chirpici din Tulcea, care trăia din alocația primită de la stat de doar 84 de lei pe lună.

„Încă din clasa I era un caz social. Ea venea zi de zi și servea masa la cantina protoieriei. Acum doi ani, am constatat că locuința unde trăia cu mama sa, din cauza ploilor și a zăpezilor, se prăbușea puțin câte puțin. Atunci le-am luat de acolo și le-am cazat la «Casa Oamenii Deltei», a Asociației creștin-ortodoxe «Casiana», pregătită pentru astfel de situații. Tot de atunci au început și eforturile noastre de a le reface locuința. Am început prin a face demersurile necesare întocmirii unui proiect, am luat apoi toate avizele necesare și autorizația de la Primărie. În această toamnă, am ajuns cu zidurile până la acoperiș, pe care intenționăm să-l construim cât se poate de repede, în așa fel încât iarna aceasta să o poată petrece în casa lor”, ne-a mărturisit părintele protoiereu Gabriel Romeo Ispas.

Un copil care merită

În acest proiect, episcopia a donat gratuit cărămida necesară, provenită de la o demolare efectuată la sediul eparhiei, și o sumă de bani, iar Asociația „Casiana” a organizat, în februarie 2016, de praznicul Sfântului Ioan Casian, care o patronează, un concert caritabil la Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, prilej cu care a fost prezentat proiectul social „Casă pentru Raluca”. Și tot asociația s-a implicat pentru procurarea resurselor materiale și financiare necesare finalizării lucrărilor de construcție.

„Am apreciat că Raluca merită sprijinul nostru, pentru că este un copil care învață bine și este foarte cuminte. Noi credem că ajutorul o va stimula să obțină rezultate la fel de bune și de acum înainte. De apreciat este și efortul mamei, care a rămas alături de ea și o îngrijește exemplar. Toate acestea ne-au dat putere și curaj să rezolvăm situația Ralucăi”, ne-a mai spus părintele protopop Gabriel Romeo Ispas.

La rându-i, diaconul Cristian Codrin Titorin, asistentul social care se ocupă de cazul fetei, ne-a mărturisit: „Familia acestei copile a fost foarte greu încercată. Mama și fata au cunoscut și lipsuri materiale, și răceala și indiferența unor semeni, și privațiuni greu de descris. Starea lor familială le-a marcat profund. Din câte cunoaștem, mama Ralucăi a fost agresată în propria-i familie, iar tatăl Ralucăi este necunoscut. Femeia a lucrat într-o fabrică din zona în care locuia, dar care s-a închis. De atunci nu și-a mai găsit de lucru până acum câteva zile, când s-a angajat ca muncitor necalificat în piața orașului. Cu toate acestea, s-a dedicat copilului, reușind să o aducă pe Raluca într-un stadiu de independență. Adică a făcut-o să capete încredere în propriile forțe, să se ducă și se întoarcă singură de la școală, să-și facă singură lecțiile.

În acest început de iarnă, am vizitat și noi șantierul casei Ralucăi și ne-am bucurat că lucrările avansează rapid. Așa am înțeles cât adevăr însumează cuvintele Sfântului Tihon și cât de important este că Biserica, prin slujitorii ei, face din înțelepciune «știința cea mai înaltă de a fi bun»”.

Încheiem aceste rânduri cu cuvântul concluziv al ierarhului locului, care spune: „Permanent în istoria ei bilenară, Biserica s-a implicat activ în viața comunității, înființând așezăminte de îngrijire socială pentru diferite categorii de oameni încercați de viață (tinere decăzute, copii abandonați, orfani sau văduve) în care s-a împletit armonios rugăciunea cu filantropia”.