„Școala de ambasadori” ai credinței din Parpanița

Ceea ce se realizează în Parohia Parpanița, din Protopopiatul Vaslui, Episcopia Hușilor, de către părintele paroh Vasilică Paraschiv Mihai, aduce mai degrabă cu munca migăloasă a unei instituții diplomatice. Spunem aceasta pentru că în „școala” Centrului de zi „Sfânta Parascheva” al enoriei se modelează caractere frumoase. Adică oameni care strâng, în nevoia lor de împlinire, frânturi din fericirea și nefericirea celorlalți semeni. Iar rodul acestei agoniseli în Biserică nu se arată în momentele de confort ale vieții lor, ci în cele de schimbări, de cumpănă, controverse și încercări. „Fiecare dintre tinerii care au «absolvit» această «școală» a înțeles că rolul nostru pe pământ este nu numai să trăim în singularitate, ci și pentru aproapele nostru”, afirmă preotul paroh Vasilică Paraschiv Mihai.

Parpanița este o suburbie a orașului Negrești din județul Vaslui. Loc în care ai zice că timpul încremenit în neputință nu ar mai fi capabil să „miște” ceva din loc. Să aducă în acest prezent contorsionat de conflicte și egoism, de rătăciri și nesfârșite neîmpliniri, raza de lumină care să te motiveze să mai speri. Ei bine, în acest azi înghesuit în colțul nepăsării, Biserica, prin lucrarea unui preot al ei, „sparge” tiparul, alungă disperarea și pune în mâna tinerilor cheia care deschide orice ușă: credința. Pentru că tot ceea ce se face aici se așază pe această temelie solidă și orice demers în numele ei devine reușită. Făcând voia lui Dumnezeu.

Ajutor pentru semeni

În Parohia Parpanița trăiesc vreo 200 de familii, care însumează în jur de 600 de suflete. Jumătate din ei sunt pensionari. Majoritatea enoriașilor trăiesc din agricultura de subzistență, adică din creșterea animalelor și lucrarea pământului. Esențial însă în această comunitate este faptul că dispune de aproximativ 100 de copii. Pentru ei, pentru părinții și bunicii lor, preotul paroh Vasilică Paraschiv Mihai a înființat Centrul de zi „Sfânta Parascheva”, în care desfășoară activități sociale și culturale.

„Ca să facem voia lui Dumnezeu, trebuie să ne aplecăm la necesitățile de orice natură ale enoriașilor noștri. Mai întâi am identificat persoanele care au nevoie de intervenția Bisericii în viețile lor, pe o perioadă mai mare sau mai mică, după care ele au devenit colaboratori ai Bisericii, ajutând la rândul lor semenii. Apoi, ne-am axat foarte mult pe nevoile tinerilor, care sunt în căutare de modele. Și care este cel mai important model? Mântuitorul Hristos, Cel care spune: «Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut». Astfel, fiecare dintre tinerii care au «absolvit» această «școală» a înțeles că rolul nostru pe pământ este nu numai să trăim în singularitate, doar pentru noi, ci și pentru aproapele nostru. În felul acesta s-au format aici generații de tineri, pe care eu îi numesc «ambasadori ai credinței», care au slujit și îi slujesc în continuare pe cei din jurul lor, care au participat și participă la activități sociale și educativ-culturale, prin diverse proiecte pe care Biserica le-a inițiat și le inițiază”, ne mărtu­risește părintele paroh.

Recunoașterea slujirii

Că este așa și că rezultatele slujirii părintelui Mihai sunt recunoscute o dovedește și primirea, din partea World Vision România, a Marelui premiu pe 2017 pentru „implicarea exemplară în misiunea asumată cu succes de a îmbunătăți viața copiilor vulnerabili din comunitățile dezavantajate”.

În cei zece ani de activitate, sfinția sa a derulat peste 20 de proiecte socioeducative: a ridicat un important centru social, o bibliotecă, de altfel singura din sat, o sală de mese, bucătărie, o sală de conferințe, în care oferă meditații copiilor, un minimuzeu, un parc de joacă, un paraclis permanent deschis în mijlocul satului, unde se pot ruga și reculege toți enoriașii, organizează, după fiecare Sfântă Liturghie, o agapă frățească, la care participă toți cei prezenți la slujbă; apoi proiectul „Pâinea iubirii”, prin care asigură câtorva sute de persoane, în fiecare duminică, 500 de pâini, distribuite în șase biserici vecine etc. „Încercăm, de asemenea, să rezolvăm, practic și punctual, problemele bătrânilor singuri (cumpărarea de medicamante, lemne de foc, alimente etc.), dintr-un fond social special constituit în acest scop. Lucrăm foarte mult cu profesori voluntari din Iași, din Vaslui, cu studenți și cu multe alte persoane care se implică în activitățile noastre. Astfel, dovedim că Biserica nu oferă numai împăr­tășanie și sfaturi, ci și educație, la modul practic, și că ea este acolo unde vin copiii, sensibilă la nevoile semenilor, întrucât credința este apanajul faptelor”, ne mai spune părintele.

Un fapt aparent ușor de ignorat probează sensul profund al cuvintelor și faptelor părintelui paroh: un fost beneficiar al serviciilor centrului social al parohiei, un tânăr ajuns acum la muncă în Anglia, auzind de intenția co­munității de a trimite ajutoare în sprijinul fraților greci afectați de incendiile din această vară, i-a trimis părintelui 50 de lire sterline în acest scop, care s-au adăugat celor 3.200 de lei strânși deja în parohie. „Am fost impresionat de gestul lui. Am înțeles astfel că sămânța pe care am sădit-o în sufletele acestor tineri dă roade. Acum au ajuns să se numere și ei printre cei care ajută. Și nu este vorba numai de acest tânăr, ci de mulți alți beneficiari ai activi­tăților noastre. În același mod am strâns și fondurile pentru noul paraclis din centrul satului, care tocmai a fost sfințit. Iată cum cei care s-au format aici au devenit «ambasadorii credinței», ai Bisericii noastre și ai activităților Parohiei Parpanița. Pe unde ajung, ei vorbesc despre proiectele noastre”, continuă părintele paroh Vasilică Paraschiv Mihai.

O poveste de viață

Pe tânăra Parascheva Luminița Apostol, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Generală din Iași, unde a intrat cu media 9,40, am întâlnit-o în bibiloteca centrului social. „Fac voluntariat aici, în primul rând pentru mine, pentru sufletul meu. Pentru că în Biserică mă simt cel mai bine, chiar mai bine ca acasă. Aici sunt mai aproape de Dumnezeu și această activitate îmi produce mari satisfacții”, ne-a declarat ea, trecând, din smerenie, sub tăcere uriașul efort pe care l-a făcut pentru a deveni studentă. În spatele acestui succes se ascunde o teribilă poveste de viață: a abandonat școala în clasa a VI-a, a reluat-o la 17 ani și și-a câștigat primii bani lucrând la spații verzi, după ce a rămas orfană. Salvarea ei se datorează părintelui Paraschiv, care, cunoscându-i situația, i-a promis ajutor, condiționându-i acest lucru de reluarea școlii. Și, iat-o, astăzi, pe Parascheva Luminița Apostol „ambasadoare a cre­dinței” într-una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din România. Un caracter frumos, împlinit din frânturile de fericire și nefericire ale semenilor săi...