.jpg)
Duminica a 6-a după Paşti (Vindecarea orbului din naştere) Ioan 9, 1-38 În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a
25 Mai, 2025
A înviat!
În ziua pascală când am ascultat Sfânta Evanghelie după Matei 28, 1-15, de la slujba Învierii, am aflat că îngerul le spune femeilor prezente la mormânt că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat. Acelaşi mesaj de bucurie îl vor transmite şi cei 10 apostoli lui Toma, care nu este prezent la arătarea Mântuitorului din seara Duminicii Învierii. Acesta nu crede şi cere, pentru a se convinge, să atingă stigmatele Domnului.
După 8 zile de la Înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se arată apostolilor Săi, între care îl regăsim şi pe Toma. Acesta este invitat de Domnul să certifice prin atingere realitatea Învierii Sale. Astfel, şi Toma află direct că Hristos a înviat, iar prin el toţi cei care se vor îndoi în decursul istoriei. De aceea, Mântuitorul fericeşte pe cei care cred în Înviere fără să vadă pe Cel înviat.
În conştiinţa creştinilor, numele Apostolului Toma este sinonim cu dorinţa de a te-ncredinţa de Învierea lui Hristos. El este numit şi necredinciosul pentru că a dorit să constate fizic realitatea Învierii Domnului. Însă această dorinţă a lui duce, după cum am văzut mai sus, la fericirea celor care nu caută vederea pentru încredinţare, ci acceptă prin puterea credinţei adevărul că Hristos a înviat.
Apostolul Toma este un reper în certificarea adevărului fundamental pentru noi, creştinii, că Hristos a înviat. Mai ales că tocmai nevoia lui de a pune mâna în stigmatele Domnului înlătură semnele de întrebare legate de realitatea Învierii cu trupul a Domnului nostru Iisus Hristos. Încredinţarea Apostolului Toma reprezintă o întărire a credinţei noastre în Învierea lui Hristos şi o bucurie de a mărturisi tuturor că Mântuitorul nostru a înviat. Această mărturisire pentru noi, creştinii ortodocşi, este adevărul fundamental al credinţei noastre.
Tocmai de aceea în cele 40 de zile de serbare pascală noi ne salutăm spunând Hristos a înviat! şi răspundem Adevărat a înviat! Prin acest salut, noi, creştinii, ca oameni ai credinţei nestrămutate, mărturisim că Învierea Domnului nu este doar un moment de sărbătoare, ci în primul rând este o afirmare a credinţei noastre. Aşa arătăm că noi credem în învierea lui Hristos, fără să vedem, şi astfel ne încadrăm între cei pe care Domnul îi fericeşte că „n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29).
Credinţa noastră este că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat a treia zi, după moartea Sa pe Cruce, aşa cum mărturiseşte Biserica noastră Ortodoxă în Crez pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Primii martori ai Învierii sunt femeile mironosiţe şi apoi Sfinţii Apostoli. Aceştia sunt cei care vestesc în lume că Hristos a înviat. Adică adevărul fundamental al credinţei creştine, după cum arată Sfântul Apostol Pavel: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14).
A înviat! Este vestea fundamentală pe care o primim de la mesagerul ceresc prin femeile mironosiţe şi care ne face să trecem de la tristeţea Sfintelor Pătimiri ale Domnului la bucuria pascală a Învierii Sale. Noi suntem datori, în calitatea noastră de creştini ortodocşi, să vestim tuturor că a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, dăruindu-ne viaţă veşnică.
