Câteva medicamente pentru sănătatea noastră integrală şi pentru viaţa noastră veşnică

Am scris deunăzi despre bolile de inimă şi despre congruenţa cauzală dintre ele şi modul de viaţă al omului modern, în care sinceritatea inimii este abandonată în favoarea arivismului, plăcerii şi uitării de Dumnezeu.

Continuând analiza asupra hărţii malefice a vieţii umane, cu boli, suferinţe, războaie şi multă, multă moarte, să ne oprim puţin asupra unui alt flagel cutremurător al umanităţii, care seceră milioane de vieţi anual: cancerul.

Câteva lucruri importante despre cancer le-am găsit pe internet, pe situl Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO). Tutunul este unul dintre factorii principali de risc, alături de consumul de alcool, dieta săracă şi inactivitatea fizică. Mai mult de 30% din morţile cauzate de cancer pot fi prevenite. Există mai mult de 100 de tipuri de cancer, la orice parte sau organ al corpului.

Ceea ce mă interesează pe mine este tipologia acestei maladii, felul cum apare şi cum schimbă firea, modul de a fi şi viaţa însăşi. De la început trebuie să spun: cancerul apare de la o singură celulă. El nu este rodul unei invazii nemiloase a unui virus letal, nici parazitarea organismului de către vreo fiinţă din exterior. Cancerul este răzvrătirea unei celule proprii împotriva întregului organism, refuzul ei de a se mai dezvolta în armonie cu celelalte, ruperea comuniunii cu întregul, proliferarea monstruoasă şi distrugerea celulelor semene.

Paralela dintre răspândirea celulelor canceroase şi căderea luciferică nu este una circumstanţială. Avem în amândouă cazurile răzvrătire egoism, avânt distructiv, proliferare, imitaţie malifică, reproducere, obsesie, fixaţie suicidară.

Apoi, ceea ce m-a intrigat de la bun început a fost relaţia privilegiată între cancer şi patimi, ca boli cronice ale sufletului. Desigur, nu există o relaţie necesar cauzală între acestea două, dar de multe ori aşa-numitul "stil de viaţă" determină şi influenţează firea însăşi. Păcatul intră în trup, paralizează voinţa, devine o a doua fire, atacă din interior, strică fiinţa omului, o transformă într-o circumstanţă a morţii interioare. Există însă şi cancere care atacă prunci fără de vină, din cauza disfuncţiilor spirituale ale neamului, păcatelor părinţilor şi fragilităţii umane, anesteziate prin materie şi condamnate la moarte.

De asemenea, simptomatică mi se pare concordanţa dintre boala racului şi nivelul de fals pe care îl ingurgităm zilnic. Aici aş menţiona e-urile, chimicalele, poluarea, produsele de sinteză (de-ar fi ştiut Hegel!), înlocuitorii, aromele, dar şi e-urile spirituale: stresul (ca sindrom al urgenţei penibilului), oboseala (ca inadecvare la natură şi la natura proprie), tehnicalităţile (adică artificialitatea care înlocuieşte cântecul firii), conectarea la maşini, care nu oferă nimic spiritual (telefon, handsfree, ochelari 3D, ecrane în general) înlocuirea persoanelor din viaţa noastră cu imagini ale lor, falsa prioritizare, acumularea, ca surogat al fiinţei. Uneori, nivelul de moarte cu care ne hrănim (fie el rezultat al uciderii sau produs în laborator, departe de orice formă de viaţă) este determinant pentru viitorul bolilor noastre.

Aşa că ascultarea, ca înţelepciune practică, smerenia, simţul comunitar, dăruirea de sine, sinceritatea, rugăciunea, dorul după Euharistie ("leacul nemuririi" - Sf. Ignatie de Antiohia) sunt câteva medicamente esenţiale pentru sănătatea noastră integrală şi pentru viaţa noastră veşnică.