Ce e rău și ce e bine?

Unul dintre cele mai noi reflexe ale globalismului este și digitalizarea societății. Potrivit acestui trend, întreaga planetă ar trebui să devină o rețea în care tehnologia să joace un rol determinant în ceea ce privește comunicarea, comerțul, sănătatea, ba chiar și religia, dacă ținem seama de profețiile profane ale transumanismului cu privire la viitorul omului. Cert e că, fie că ne dorim, fie că nu, era digitală vine peste noi și ne învăluie din toate părțile. Așadar, se pare că nu ține de noi locuirea într-o societate mai mult sau mai puțin digitalizată, în schimb orice om poate avea o atitudine proprie în fața tehnologiei, ba chiar are libertatea de a aprecia critic tot ceea ce societatea modernă îi propune ca mediu al existenței sale cotidiene.

În ultimul timp s-a discutat în anumite sectoare și s-a comentat în presă despre oportunitatea implementării tehnologiei 5G, unii susținând necesitatea unei tehnologizări accelerate, iar alții s-au exprimat mai rezervat și pe bună dreptate. Întrucât, dintr-o perspectivă pur omenească, nu poți să accepți atotprezența unei tehnologii, fără să analizezi înainte, iar nu după, implicațiile și efectele pe termen lung ale unui demers care urmează să afecteze populația unei țări întregi. Opinia exprimată în acest context, anume că „nu ar fi vreme de așteptat acum să vedem dacă tehnologia 5G afectează sănătatea oamenilor”, reflectă accente vădit inumane. Prin urmare, devine de neînţeles această grabă a implementării celei mai avansate digitalizări în spațiul românesc, având în vedere că există studii făcute în toată lumea ce dovedesc multiplele efecte nocive, în special asupra sănătății și a funcționării creierului, ale unei tehnologii chiar mai puțin invazive (4G). De aceea, în acest caz ar trebui mai degrabă reafirmat principiul potrivit căruia nimic din ceea ce se petrece în societate și-i afectează modul de existență nu-i poate abroga persoanei dreptul de a se interoga asupra caracterului său bun sau rău și de a se pronunța în acest sens.

Dincolo de abordările fizice ale acestei probleme, s-ar mai cuveni amintită aici și perspectiva etică, bioetică mai exact, pe care ar trebui în mod necesar s-o exprime, cu autoritatea sa duhovnicească, Biserica. Pentru că tot ceea ce influ­ențează viața omului și relația sa sănătoasă și liberă cu Ziditorul său devine temă de interes pentru teologia creștină. Așadar, în ce măsură aplicațiile unei tehnologii care țintește la împânzirea spațiului cu routere Wi-Fi care emit continuu și cu antene GSM-xG, dar și la controlul indivizilor de la distanță, mai pot fi compatibile cu chemarea liberă la mântuire, adresată de Mântuitorul Hristos tuturor oamenilor?

În final, se poate spune că suferim de un viciu fundamental în abordarea temei. Știm cu toții că oficial se vorbeşte numai despre avantajele tehnologiei 5G, însă corectă nu e decât înțelegerea integrală a problemei. De aceea, socotim că ar fi de foarte bun augur și s-ar elimina orice suspiciune dacă aplicarea fiecărui aspect al noilor tehnologii ar fi înainte, neapărat înainte, discutată în cadrul unor întâlniri în care oamenii de știință și teologii ar stabili anumite gra­nițe etice, necesare protejării persoanei înaintea oricărui interes material, precum și până unde ar trebui să înainteze tehnologia, astfel încât să nu fie periclitată nu doar sănătatea, ci mai ales intimitatea și libertatea omului.