Copiii, daruri vii pentru părinți și neprețuită podoabă a Bisericii

Editura Cuvântul Vieții a publicat în toamna anului 2023 volumul Comunitatea parohială Dobroteasa din București. Copiii, chipuri mărturisitoare ale credinței în Casa Tatălui ceresc, realizat de dr. Ionuț- Daniel Barbu.

Prilejul apariției editoriale este motivat de autor prin dedicațiile din întâia pagină: „130 de ani de la sfințirea Bisericii Buna Vestire - Dobroteasa (1893-2023)” și „împlinirea a 70 de ani de binecuvântată viață a părintelui Gheorghe Sima”, parohul și duhovnicul ultimelor trei decenii (1990-2020) și cel prin care, efectiv, s-au rectitorit lăcașul și comunitatea după brutala dezafectare anterioară anilor 1990. De asemenea, publicarea lucrării amintește de slujitorii, cântăreții-psalți și credincioșii cunoscuți, implicați în chip deosebit, de-a lungul timpului, în viața acestei comunități parohiale.

Șirul textelor și al fotografiilor din carte are ca înaintemergătoare „Rugăciunea pentru copii și tineri” a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, alcătuită în urmă cu mai mulți ani, dar până acum netipărită într-o anume carte. În rândurile ei inspirate se cere cu evlavie și căldură: „Binecuvântează cu harul și cu iubirea Ta pe toți copiii și tinerii din lume”. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, cunoscător al neorânduielilor sociale din vremurile noastre, se referă duhovnicește la slăbiciunile și căderile sesizate realist în rugăciune: „Sporește iubirea copiilor față de părinți și a părinților față de copii, înmulțește râvna copiilor și tinerilor pentru carte și recunoștința lor față de educatorii, învățătorii și profesorii lor”; „vindecă mulțimea copiilor și tinerilor bolnavi”; „mângâie mulțimea copiilor orfani sau părăsiți de pă­rinții lor”; „dăruiește speranță și tărie sufletească tinerilor dezorien­tați și fără ideal, descurajați și fără speranță pentru viitor” (pp. 11-12).

Cuvântul înainte, „Copiii, icoana bucuriei și înnoirii noastre”, este al pr. lect. dr. Liviu Barbu, revenit la Biserica Dobroteasa după două decenii de slujire în diaspora românească din Anglia. Se precizează în text, în mod sensibil, că „prin pre­zen­ța lor, copiii întăresc trupul Bisericii și armonizează rugăciunea acesteia adusă lui Dumnezeu și prin glasurile lor”. Frazele subliniază, emoționant, că în comunitatea acestei biserici, fostul părinte paroh Gheorghe Sima a avut de-a lungul a peste 30 de ani „o lucrare deosebită, cu adevărat părintească și duhovnicească cu copiii pe care i-a crescut și i-a ținut în Biserică prin harul lui Dumnezeu și priceperea sa pastorală” (pp. 17-18).

Urmează prefața și șase capitole ilustrând relatări despre pelerinaje interne și de peste hotare, creații ale copiilor, referințe la viața în comunități ortodoxe din Marea Britanie și Italia, ultimul capitol, o secțiune în trei puncte, fiind numit „Mic studiu: Recurs la antropologia teologică a copilului” (pp. 307-335). Alcătuirea volumului, ideea care l-a însuflețit, are explicația în „deceniul și jumătate, timp în care au fost adunate unele fotografii, gânduri, reflecții, cugetări și observații pe marginea prezenței copiilor în Biserică”. Autorul se declară doar realizator „tehnic” al cărții, adevăratul contributor fiind „nenumărații copii inspiratori prin frumusețea nevinovăției lor”, iar una dintre intențiile cu care a lucrat a fost: „un îndemn către cinstirea și pre­țuirea adevărată a copiilor în lumina credinței”.

Postfața este gândită de arhid. prof. univ. Ioan Caraza, ca o descifrare a „Tainei copilăriei și adoles­cen­ței omului în lumina Întrupării Domnului” (pp. 343-353), centrând textul pe scena din Matei 18, 1-4, unde Mântuitorul cheamă la Sine un copil și le explică apostolilor și celor de față gestul Său: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. Din textele evanghelice și din cele ale unor sfinți scriitori, reiese un element comun: Împărăția lui Dumnezeu este, în primul rând, a copiilor și a celor ca ei. Părintele profesor ne asigură că întoarcerea adulților din păcat este posibilă prin metanoia, prin îndreptarea minții. Aceasta e calea ce duce la ieșirea din rău și redevenirea ontologică asigurate de pocăință, de starea morală și duhovnicească de copil - ființă curată, suflet nepervertit. A începe, hotărât, o viață ca „miel” al lui Dumnezeu după clătinare prin negură este așteptarea lui Hristos de la fiecare dintre noi.

Toate fotografiile reușite ca surprindere și joc prin plan ori fundal sugerează „o grădiniță duhovnicească” semănată cu candoarea privirilor, a zâmbetelor sincere, a firescului în mișcări și gesturi, laolaltă dovedind obișnuința în tot ce înseamnă Biserica: icoane, rugăciune, cântare, sfântul potir, preotul-părinte, bucuria de a fi toți pe solee în așteptarea Euharistiei. Sunt „în vizită” la Hristos și Maica Domnului, întâmpinați de sfinți și îngeri. Sunt cadre de o puritate unică întărindu-ne pe noi, adulții, că Ortodoxia românească „e pe mâini bune”.

Comunitatea a organizat vizite și pelerinaje, educând copiii nu numai duhovnicește, ci și estetic și cultural. Astfel s-au adunat reflecții, emoții, cunoștințe pentru vârstele următoare. Au auzit în cimitirele Bucu­reștiului numele Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Henri Coandă și s-au recules la mormintele eroilor jertfelnici pentru a păstra nedes­părțite generațiile neamului. Mai observăm din poze ce fericire radiază pe chipul copiilor că au ajuns la locuri sfinte, păstrate în Israel - Țara natală a lui Hristos, ori la Muntele Athos - Grădina Maicii Domnului.

Parcurgând volumul îți sunt evidente atașarea și bucuria copiilor de a fi alături de părintele Gheorghe Sima și de obștea bisericii în care le-au fost semănați germenii credin­ței ca o sperată ancoră de salvare pe inevitabilele valuri ale vieții.

Lucrarea-album se deschide și se închide cu imaginile Catedralei Naționale și a Bisericii Dobroteasa. De altfel, în aranjarea întregului material al cărții s-a avut în vedere noima esteticului îmbinată cu corespondența teologică pe cât posibil. Ca o pecete și un laitmotiv ale lucrării în ansamblu, pe fiecare pagină apar mai întâi cristelnița, apoi potirul, ca trimiteri la tainele fundamentale ale Ortodoxiei, prin care copilul, omul matur de mai târziu, este încorporat și întreținut viu în Viața Bisericii. Aflăm că cele două desene schematice au fost realizate de un băiețel din comunitate, după obiecte de cult reale, istorice, păstrate în patrimoniul Bisericii Dobroteasa. În ce mai privește un detaliu din „șantierul” acestui proiect, după ce cartea a tot trecut prin modificări, s-a observat, cu uimire, că textul mulțumirilor, dispus la final și intitulat „Recunoștință”, fără a se fi avut un plan anume, a ajuns chiar în umbra potirului schițat de mâna curată și pricepută a copilului, corespondența dintre imagine și text fiind de la sine înțeleasă.

Avându-se în vedere aniversarea sfințirii Bisericii Dobroteasa din toamna anului 2023, în special pe parcursul lunii octombrie această carte a fost dăruită tuturor celor apropiați din comunitate, ca semn de profundă recunoștință față de înaintași și ca o legătură vie între generații.