Hristos Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre îi tămăduiește pe cei ce au credință. Adică cei suferinzi cred că Iisus din Nazaretul Galileei este Mesia-Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a mântuit neamul omenesc prin jertfa și învierea Sa.
Din Sfânta Scriptură a Noului Testament știm că Hristos a tămăduit pe foarte mulți oameni și pe unii dintre ei i-au reținut Sfintele Evanghelii pentru credința lor puternică. Un astfel de exemplu este sutașul din Capernaum, pe care Hristos îl laudă pentru credința lui: „Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă” (Matei 8, 10).
Orbul Bartimeu dobândește vedere datorită credinței sale (Marcu 10, 46-52). În urma rugăciunii pline de credință a femeii cananeence, fiica ei este tămăduită de Hristos (Matei 15, 22-28). Doi orbi sunt vindecați după ce mărturisesc credința lor în puterea tămăduitoare a lui Hristos (Matei 9, 27-29).
Credința care duce la tămăduire ia și forma unei simple atingeri, cum este cazul femeii bolnave care atinge pe furiș haina Mântuitorului și se vindecă (Marcu 5, 25-34). În cazul mai-marelui sinagogii din Capernaum, Iair, credința este o urmare logică a îndemnului Domnului Iisus Hristos, „Crede numai!” (Marcu 5, 36), iar rezultatul este că Mântuitorul i-a înviat fiica ce murise de curând.
Un caz aparte este cel al tatălui tânărului epileptic, care avea o credință slabă, dar în urma dialogului cu Hristos mărturisește cu toată ființa credința sa: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 24). În urma acestei mărturisiri, Domnul îl vindecă pe fiul acestui tată disperat de suferința copilului său chinuit atâția ani de un „duh mut și surd” (Marcu 9, 25-27).
Aceste câteva exemple ne arată cât de mare este puterea credinței și mai ales că Domnul nostru Iisus Hristos le dăruiește celor ce cred în El tămăduire sufletească și trupească. De aceea, atunci când suntem în suferința adusă de boală, să mărturisim credința noastră în Hristos Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre și să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii!”
Nici în proximitatea Ceahlăului, nici la poalele muntelui Rarău n-a apărut o publicaţie cu nume de munte biblic, ci în „oraşul dintre vii”, în vechea cetate episcopală a Huşilor. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Ignatie Trif pornea la drum în decembrie 2019 HOREB, revistă de spiritualitate şi actualitate, cu periodicitate anuală.
Îl știu pe Nichita Danilov din tinerețe. Dealul Copoului din Iași poate depune oricând mărturie în acest sens. Multe din gândurile mele de atunci sunt pe acolo. Stau de vorbă cu gândurile lui. Despre orice.
Biserica a rânduit mai multe zile de cinstire a Sfintei Cruci, fiecare având o semnificație aparte în viața liturgică și duhovnicească: Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie), Duminica a treia a Sfântului
Pentru creştinii ortodocşi Sfânta Cruce este lemnul pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Ea este o pavăză a credincioşilor împotriva celui rău: „Doamne, armă
.jpg)
Duminica a treia din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1 Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon și cei ce erau cu el și, aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în
Întru început «Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;
Sfântul Iacob (sec. 8) a trăit pe vremea împăratului Constantin al 5-lea Copronim (741-775) şi a îmbrăţişat viaţa monahală de tânăr, înfrânându-se cu postiri, cu privegheri şi cu alte aspre nevoinţe. Se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieştilor cărţi, mai întâi luminându-şi mintea cu rugăciunea cea din inimă curată. S-a învrednicit de treapta episcopiei şi a suferit mult pe vremea prigoanei împăratului Constantin Copronim, cerându-i-se să lepede cinstirea sfintelor icoane. Deci, nevrând să spună faptul că sfintele icoane sunt idoli, a fost osândit să îndure multe chinuri, izgoniri, întemniţări, foame şi sete şi multe strâmtorări, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credinţe. Şi aşa, întru acele cumplite chinuri şi-a dat fericitul Iocob sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu, pe care până la moarte L-a mărturisit şi de la El a primit bucuria cea veşnică din Împărăţia cerurilor.
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 34-36, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 158- 159 „Renunțarea la lume nu-i nimic altceva decât semnul
În 18 martie, la Sfânta Mănăstire Râmeț are loc, după rânduiala stabilită de Sfântul Sinod, potrivit învățăturii de credință ortodoxă, în conformitate cu normele liturgice și spre a aduce la
Părintele Roman Braga s-a născut în județul Lăpușna (Republica Moldova), în localitatea Condrița (2 aprilie 1922). Face clasele primare în satul natal, apoi, de la o vârstă foarte fragedă - lucru care nu era
A treia duminică din Postul Mare este dedicată cinstirii Sfintei Cruci. După cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare. Părinţi au sădit Sfânta Cruce în mijlocul Postului Mare ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui. Acum Biserica ne pune înainte Sfânta Cruce pentru a vedea ţinta postirii noastre, şi anume Săptămâna Mare când trăim plenar Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos.
În 28 februarie 2025 se împlinesc 240 de ani de la moartea martirică a lui Horea și a lui Cloșca, din anul 1785, la Alba-Iulia. Crișan murise deja în închisoare, în 13 februarie. Deși în raportul comisiei de anchetă se menționează că acesta s-a sinucis, există mai multe argumente care aruncă îndoiala asupra acestui lucru.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
