Învățătura Părinților sirieni despre creație și păcat are o strânsă legătură cu perspectiva taumaturgică pe care o regăsim implicit afirmată în dogma hristologică despre răscumpărare. Una dintre cele
Învățătura Părinților sirieni despre creație și păcat are o strânsă legătură cu perspectiva taumaturgică pe care o regăsim implicit afirmată în dogma hristologică despre răscumpărare. Una dintre cele
„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului, și cerea milostenie. Și, auzind că
Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul III, 16-18, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 13 „(...) Era un sirian (numit) Neeman, care avea lepră și nu putea să
„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând,
- Dar cine-i atât de ticălos – m-ar putea întreba cineva – încât să nu se îngrijească de el nici cât se îngrijește de slugile lui? - Da, aceasta-i de mirare: că ne prețuim atât de puțin, încât ne
„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.”
Societatea contemporană aduce provocări specifice în practica pelerinajului. Observăm astăzi o tendință de comercializare excesivă, precum și manifestarea unor așteptări magice din partea unor pelerini
Părinții filocalici au mare dreptate când spun că fiecare om judecă lucrurile exterioare după patimile și gândurile sale interioare (așa cum e vederea prin niște lentile murdare, deformată/alterată nu atât
Îndeletnicirea principală a Cuviosului Gherasim din Kefalonia a fost asceza, lupta neîndurătoare cu patimile. Stă mărturie peștera în care s-a nevoit și în care pelerinii veniți din toate zările pot
„În vremea aceea, când S-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că este singurul meu co
Hristos Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre îi tămăduiește pe cei ce au credință. Adică cei suferinzi cred că Iisus din Nazaretul Galileei este Mesia-Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a mântuit neamul
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilie la Vindecarea slăbănogului „Hristos nu cere totdeauna credință de la cei bolnavi; de pildă, nu cere credință de la cei care și-au pierdut
Sensurile duhovnicești ale Evangheliei Duminicii a 27-a după Rusalii au fost explicate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit ieri în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Patriarhul României a evidențiat faptul că mesajul esențial al pasajului evanghelic duminical este acela că „binele trebuie săvârșit în orice vreme”.
În contextul contemporan, marcat de o accentuată căutare spirituală și de multiple provocări în planul sănătății sufletești și trupești, fenomenul pelerinajului la moaștele și locurile sfinte asociate cu
„În vremea aceea a scos Iisus un demon dintr-un bolnav care era mut. Și când a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe
„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA PRIMA DUMINICĂ A POSTULUI NASTERII DOMNULUI DIN ANUL 2024 Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Cincea, Cap. 1 și din Cartea a Șasea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 369; 463-464. „Cel ce
În zestrea documentară a creștinismului timpuriu, culegerile de minuni ale sfinților ocupă un loc aparte. Primele astfel de colecții au apărut, se pare, în Apus, fiind rodul ostenelilor unor personalități
Sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou n-ar fi deplină dacă n-ar exista pelerinajul la sfintele sale moaște și dacă n-am vedea chipurile senine și bucuroase ale oamenilor care au trecut prin fața raclei cu
„În vremea aceea, pe când era Iisus într-una din cetăți, iată, un om plin de lepră, văzând pe Iisus, a căzut cu fața la pământ și I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești!