„Orbul vindecat mărturisește dumnezeirea lui Hristos”

Biserica noastră a celebrat Duminica a 6-a după Paști, E­vanghelia acestei zile istorisind ­vindecarea orbului din naștere. Învățăturile care se desprind din acest text scripturistic au fost ­explicate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Or­todoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, în Paraclisul istoric „Sfân­tul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a eviden­țiat faptul că, prin vindecarea orbului din naștere, Mântuitorul Se arată pe Sine a fi Lumină a lumii și Făcător al tuturor celor create.

„Această Evanghelie ne arată lucrarea lui Dumnezeu de vindecare și de schimbare a vieții în omul care nu a devenit orb, ci s-a născut orb. Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Prin minunea pe care a săvârșit-o, făcând tină din salivă și țărână, El arată puterea Lui de Făcător al lumii, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. El, Care l-a făcut pe om din pământ, completează ceea ce lipsește acestui om, anume vederea. Sfinții Părinți arată că Fiul lui Dumnezeu, Cel Care a fost prezent și activ la crearea omului, dăruiește acum lumină orbului prin faptul că îi creează ochii care lipseau. El este Fiul lui Dumnezeu, Creator al omului, Care se arată acum Vindecător al omului infirm, căruia îi lipseau ochii trupești. Prin aceasta vedem că tot ceea ce săvârșește Iisus realizează cu o anumită înțelepciune, pentru că, după ce a uns ochii orbului cu tină și l-a trimis să se spele la scăl­dătoarea Siloamului, acest orb din naștere a făcut imediat ceea ce i s-a spus, a arătat ascultare cu credință. Orbul nu a arătat nici o ezitare, ci a făcut ce i s-a cerut, adică a mers îndată acolo unde a fost trimis, având credința tare că se va vindeca. Domnul Iisus l-a trimis la scăl­dătoarea Siloamului pe omul orb uns cu tină pe față ca să vadă cât mai multă lume că el a mers la scăldătoare în timp ce era orb. Însă, după ce s-a spălat, împlinind cu multă smerenie și credință ceea ce a poruncit Iisus, orbul din naștere s-a vindecat, a devenit văzător, iar multă lume care-l văzuse înainte că este orb putea să constate acum acest fapt”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul Româ­niei a subliniat faptul că orbul vindecat devine un misionar, un măr­turisitor al dumnezeirii lui Iisus Hristos: „Orbul a mers la scăldătoa­rea Siloamului împlinind porunca dată de Iisus. Siloam înseamnă «trimis». Așadar, Iisus l-a trimis la «scăldătoarea trimisului» pentru ca acest orb să devină după vindecare un trimis sau un misionar, mărturi­sitor al dumnezeirii lui ­Iisus Hristos printre iudei. Prin aceasta putem înțelege lucrarea minunată a lui Hristos, Care arată cum unii oameni infirmi sau bolnavi pot să mărturisească dumnezeirea și sfințenia Lui, în timp ce alți oameni sănătoși, care se cred desăvârșiți, se împotrivesc Lui și refuză să recunoască pre­zența și lucrarea lui Dumnezeu în El. (...) Evanghelia ne arată că orbul vindecat devine misionar ascultător și credincios al lui Hristos. După ce mărturisește mai întâi puterea dumnezeiască vindecă­toa­re a lui Iisus, orbul vindecat de orbire tru­pească mărturi­sește mai apoi cre­dința sa că Omul Iisus este Fiul lui Dumnezeu”.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că, în tra­diția patristică, scăldătoarea Siloamului este văzută ca o prefigurare a Tainei Sfântului Botez, care lumi­nează viața celor care o primesc. „Unii din Părinții Bisericii au înțe­les că scăldătoarea Siloamului era o prefigurare a Tainei Botezului. În acest sens, Fericitul Augustin spune că acest orb a fost trimis și atunci el a fost botezat în Hristos. Când s-a spălat, el a primit Botezul credinței pentru că a crezut că Iisus îl va vindeca. Sfântul Ambrozie de Milan scrie: «Iisus a scuipat, ca să înțelegi că partea lăuntrică a lui Hristos este lumină. Și, într-adevăr, cel pe care-l curăță vede cele lăuntrice ale lui Hristos. Iar că a făcut tină și că a uns ochii celui orb, aceasta n-are alt rost decât să înțelegi că El Însuși, Hristos, fră­mântând lut a dat omului sănă­ta­tea, după ce l-a făcut pe om din lut (...) și că această carne a lutului nostru primește lumina vieții veșnice prin legămintele botezului». Cu alte cuvinte, acestui orb din naștere i s-a dat puterea de a vedea fizic, cu ochii trupești, dar și puterea de a vedea duhovnicește, care se numește credință, adică să creadă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Cel Care l-a vindecat. Sfântul Efrem Sirul spune că acest orb s-a vindecat la scăldătoarea Siloamului nu datorită apei, ci pentru că a împlinit porunca Celui Care l-a trimis, după cum iertarea păcatelor se dă nouă la Botez nu pentru că folosim apa, ci pentru că sunt invocate Persoanele Sfintei Treimi, în numele Cărora noi ne-am botezat”, a spus Preafericirea Sa.

În încheiere, Patriarhul Româ­niei a rezumat înțelesurile textului Evangheliei Duminicii a 6-a după Paști: „În concluzie, Evanghelia de astăzi ne arată cum un orb din naștere a devenit văzător și mărtu­risitor credincios al lui Hristos, iar unii dintre cărturarii farisei care vedeau trupește au rămas în orbirea lor spirituală, refuzând să creadă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, înțele­gem că Dumnezeu poate face și dintr-un om infirm sau bolnav un dascăl al credinței, un mărturisitor, un trimis al Său în lume pentru a lumina pe alții. Înțelegem cât de mare este ­iubirea lui Dumnezeu și cât de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu în oameni”.