Cununie sau wedding?

În peninsula Athos, din nordul Greciei, cunoscută de creştinii ortodocşi sub numele de Sfântul Munte, mii de bărbaţi în decursul timpului au trăit şi trăiesc viaţa pământească nu precum ceilalţi oameni din lume, ci în asceză şi rugăciune neîncetată, căutând să ajungă la bucuria cerească pe care au trăit-o Apostolii pe Tabor la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Ei cu aripile duhului caută să se ridice zilnic la înălţimile cereşti, pentru ca sufletul lor să fie inundat de iubirea divină.

În Muntele Athos, rugăciunea nu are sfârşit, pentru că monahii fără întrerupere, ziua şi noaptea, cer milostivirea lui Dumnezeu. Ei au renunţat la toate pentru a câştiga veşnicia şi se îndepărtează de toate pentru a-L întâlni tainic pe Dumnezeu.

În Sfântul Munte, figuri virtuoase de monahi îmbunătăţiţi au marcat şi marchează lumea ortodoxă. Aceştia şi-au închinat viaţa idealului iubirii lui Dumnezeu şi a oamenilor. Ei au conştientizat că iubirea pentru om trece prin iubirea faţă de Dumnezeu. Asemenea oameni îmbibaţi sufleteşte de iubirea lui Dumnezeu, care au împrăştiat în jurul lor mângâiere şi izbăvire, sunt Sfinţii Cuvioşi care s-au nevoit în decursul timpului în Muntele Athos.

Astăzi, în Duminica a treia după Rusalii, Biserica Ortodoxă Română a rânduit să-i cinstim pe Sfinţii Athoniţi, „arătând prin aceasta legătura pe care poporul nostru o are cu viaţa duhovnicească a Sfântului Munte Athos”, după cum subliniază Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române (volumul XIII) şi care ne spune că în această duminică preacinstim, „cu aleasă bucurie, pe Maica Domnului, Stăpâna Muntelui şi Stareţa tuturor mănăstirilor aghiorite, cea care a ales şi a cerut drept moştenire a ei muntele acesta de la Fiul său, pentru a-i ocroti, prin rugăciunile ei, pe monahii cei râvnitori”.

Acelaşi text menţionează şi câţiva dintre Sfinţii Athoniţi, începând cu „începătorii vieţii călugăreşti din Muntele Athos”, Cuvioşii Petru Athonitul şi Atanasie Athonitul, încheiind cu un cuvios român, Sfântul Petroniu (Tănase) de la Prodromu.

Între Sfinţii Athoniţi menţionaţi îi regăsim pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, pe Patriarhii Constantinopolului: Filotei Kokkinos, Calist I, Nifon şi Grigorie al V-lea, dar şi pe ierarhii români care în timpul vieţii lor au trăit şi în Muntele Athos: Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului, Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, şi Sfântul Calinic de la Cernica, Arhiepiscopul Râmnicului.

Între cuvioşii care i-au povăţuit pe monahi şi credincioşi către Hristos sunt amintiţi Sfinţii Athoniţi: Porfirie Cavsocalivitul, Sofronie de la Essex şi Efrem Katunakiotul. Sunt pomeniţi şi sfinţii din „ceata cuvioşii aghioriţi”: Pavel de la Xiropotamul, Simeon Izvorâtorul de Mir, Ioan Cucuzel, Grigorie Sinaitul, Maxim Cavsocalivitul, Nicodim Aghioritul, Siluan Athonitul, Iosif Isihastul şi Paisie Aghioritul.

Îi avem menţionaţi şi pe cuvioşii români care s-au nevoit pentru un timp în Muntele Athos, pe Sfinţii Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, Vasile de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamţ, Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani, Macarie Protopsaltul, cărora li se adaugă şi cei care şi-au trăit viaţa în Sfântul Munte, Sfinţii Cuvioşi Nifon de la Prodromu, Nectarie Protopsaltul sau Valahul şi Dionisie de la Colciu.

Toţi aceşti Sfinţi Athoniţi sunt modele de urmare a lui Hristos pentru noi, creştinii ortodocşi, şi de aceea este foarte bine ca astăzi, când îi sărbătorim în Biserica Ortodoxă Română, să ne aplecăm asupra vieţii lor. Ei sunt stâlpii de lumină ai trăirii monahale ortodoxe şi pururea rugători înaintea lui Dumnezeu pentru noi.