De ce plecăm în vacanță?

O întrebare puțin surprinzătoare, nu? Dacă nu de-a dreptul supărătoare! Cum adică, de ce!? Pentru că am muncit tot anul și e normal să facem o pauză, să ne relaxăm, să ne distrăm și să ne odihnim!

Fără îndoială. Dar acesta este doar răspunsul la întrebarea „De ce avem dreptul să plecăm în vacanță?” De ce - și mai ales cum - o facem este o chestiune puțin mai complexă, care merită discutată.

Relaxare și odihnă, firește. Atât cât este omenește posibil. Pentru că vacanța, concediul, înseamnă absența obligațiilor de studiu (școală, liceu, facultate, masterat), respectiv de serviciu, nu și a celor legate de familie, gospodărie - cât nu pleci din localitate - și alte treburi „civile”.

Distracție, la fel de natural. Ce fel de distracție? Ei, bine, asta cu siguranță depinde de o mulțime de coordonate, de la vârstă și gusturi până la buget… Nu cred că are vreun rost să încercăm să formulăm reguli și să dăm sfaturi, în afară de unul suficient de gene­ral: Aveți grijă! Aveți grijă și la cât cheltuiți, și dacă merită atât, și la ce vă expuneți (nu e vorba numai de soare…), și dacă există urmări neplăcute și, mai la urma-urmei, aveți grijă să vă distrați cu adevărat, așa cum simțiți nevoia și vă simțiți bine, și nu neapărat așa cum e la modă.

Dar dintr-un alt motiv am lansat întrebarea din titlu: cred sincer că e păcat să ajungi într-un loc - oricare, din țară sau din străinătate, oriunde pe această minunată planetă - și să nu încerci să vezi cât mai mult din ceea ce e pe-acolo! Am întâlnit oameni care merg „la mare”, dar își petrec tot sejurul în hotel, în restaurantul acestuia și la piscină, fără să vadă marea - care, în acest caz, poate fi la fel de bine Neagră, Egee sau Adriatică! De fapt, poate lipsi cu totul, căci piscine găsești și la munte, și la oraș, ba, pe alocuri, și la țară.

Am întâlnit, de asemenea, oameni care au petrecut o vacanță foarte frumoasă la Kușadasî, inclusiv pe plajă și prin stațiune, dar nu știau sau nu i-a interesat cât de aproape sunt (26 km, 33 de minute) de casa Fecioarei Maria… Sau de Mormântul Sfântului Ioan din Cetatea Selciuk (24,7 km, 38 de minute)… Sau de acea minunăție a antichității care e Ephesul (17,9 km, 22 de minute).

Nu e păcat?

Nu e păcat să-ți faci vacanța la Mamaia şi să nu vezi Muzeul Arheologic, Mozaicul și Piața Ovidiu din Constanța? Sau pe Valea Prahovei fără să mergi la Mănăstirea Sinaia, la Castelul Peleș și în atâtea alte locuri de spiritualitate și cultură? Sau în Thassos, fără să cauți Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail?

Teoretic, mai depinde și dacă ai sau nu ai la dispoziție o mașină. Practic, aș îndrăzni să spun că nu e așa. Când eram copil, am luat trenul cu familia mea, am ajuns la Gura Humorului, ne-am stabilit acolo „baza”, locuind în gazdă, şi de-acolo, în fiecare zi, luam câte un autobuz - celebrele „rate”, care arătau și mergeau de vai de mama lor - către Voroneț, Moldovița, Sucevița și alte mănăstiri, călătorii de-a dreptul inițiatice, care s-au imprimat ca atare în mintea și sufletul meu, contribuind la formarea mea. Acum câțiva ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am refăcut (de data aceasta, e drept, cu mașina) alături de băieții mei și nu am nici o îndoială că vor conta și în formarea lor ca oameni.

Tot astfel, oriunde ne-am făcut vacanța, am umblat foarte mult, inclusiv sacrificând după-amiezi de plajă (și-așa soarele arde cam tare!) pentru a vedea peisaje, localități, saline, peșteri, mănăstiri și tot ceea ce merită văzut.

Așadar, eu, unul, la întrebarea „De ce plecăm în vacanță?”, aș răspunde: În primul rând, pentru a aduna amintiri prețioase!